Joc politic de-a şoarecele şi pisica între grupul de la Vişegrad şi duetul franco-german ce bate cu pumnul în masa UE. Guvernul de la Varşovia şi-a găsit o nouă potenţială sursă de venit: Germania. Partidul de guvernământ din Polonia (PiS – Lege şi Justiţie) a cerut un raport parlamentar cuprinzător pentru a afla pierderile umane şi daunele materiale cu care-i este Germania datoare Poloniei, ca urmare a invaziei din Cel De-al Doilea Război Mondial.
Şi a aflat. Suma este uluitoare: 48,8 miliarde de dolari la nivelul anului 1939, care se traduce acum prin 860 de miliard de dolari SUA, la valoarea de azi.
Este concluzia raportului parlamentar al serviciului de specialitate, cerut de partidul de guvernământ. Primul ministru Arkadiusz Mularczyk susţine că Polonia nu a fost despăgubită aşa cum trebuie de Germania, chit că Berlinul invocă renunţarea guvernului comunist polonez, din 1953, precum şi Tratatul de Aderare al Poloniei la UE. În schimb, autorităţile poloneze susţin sus şi tare că Polonia nu a fost despăgubită decât cu 1% faţă de despăgubirile plătite de Germania altor state (occidentale), ca urmare al Celui De-al Doilea Război Mondial! Liderul PiS Kaczinsky subliniază că Polonia nu a renunţat niciodată la revendicările sale pentru o justă despăgubire, în timp ce Opoziţia poloneză – Platforma Civică – acuză jocul propagandistic al Puterii, pe acastă temă.
O altă faţă a problemei este evidenţiată de istoricul Andrzey Friszke, care aduce în discuţie graniţa polono-germană, în condiţiile în care, după Al Doilea Război Mondial, URSS a anexat părţi estice ale Poloniei, iar Polonia a primit, la schimb, părţi estice, prusace, ale Germaniei.
Clivajele Vest – Est în UE; Cine conduce Europa?
Atitudinea Poloniei ascunde resentimente adânci, peste care Europa nu a trecut, încă. Deşi a pierdut războiul, Germania a beneficiat de sprijinul substanţial al SUA şi s-a revigorat în perioada postbelică, beneficiind de o economie de piaţă ce a putut respira. În schimb, Polonia şi celelalte ţări central şi est europene au suportat jugul de oţel al URSS, primind un handicap istoric faţă de Europa occidentală. Azi, reunită în cadrul Uniunii Europene, Europa se confruntă cu o problemă ce ţine de echitate între statele membre. În timp ce marile ţări occidentale – Germania, Franţa, Marea Britanie, chiar Italia, Spania – îşi proiectează puterea economică asupra pieţelor din Europa de Est, state emergente, precum Polonia, ripostează în faţa politicii de forţă dusă de Angela Merkel şi aliaţii săi. Problema cotelor de primire a refugiaţilor nu este întâmplătoare, Polonia, Slovacia, Ungaria nefiind de acord să li se impună ceea ce consideră un “pumn în gură” din partea Europei occidentale.
Un alt subiect sensibil Vest – Est în UE se referă la transportatori, în condiţiile în care, practic, Franţa, Germania şi Italia vor să scoată de pe piaţa vestică de transport concurenţa est-europeană. De altfel, preşedintele Macron se referă şi la acest sector atunci când aduce în discuţie “dumpingul social”, referindu-se la forţa de muncă mai ieftină a esticilor. Cu mâna Comisiei Europene, vesticii pun la cale o legislaţie europeană prin care esticii sunt obligaţi la cheltuieli mult mai mari, atunci când tranzitează statele occidentale. Şi, practic, li s-ar anula avantajul competiţional, după ce flota autotrenurilor est-europenilor fusese achiziţionată tot de la producătorii europeni occidentali!
Referinţa Poloniei la Cel De-al Doilea Război Mondial nu este, aşadar, întâmplătoare. Dimpotrivă, arată slăbiciunile istorice şi din prezent ale Europei, de care UE trebuie să se vindece rapid, dacă vrea să supravieţuiască.
Sursa: Politico Europe