Pentru PSD Bihor, alegerile din iunie sunt cruciale. Este prima dată când PSD Bihor merge singur în alegerile locale, de când e Ioan Mang preşedinte al filialei. Mang preluase filiala în 2008, după înlăturarea lui Mihai Bar de către conducerea centrală. Alegerile din 2012 le petrecuse sub umbrela atotputernicului USL de la acea vreme. Atunci, atât în alegerile locale, cât şi în cele parlamentare, USL (PSD+PNL) avea în PDL cel mult un adversar subţire, erodat considerabil de criza economică păstorită de Băsescu şi Boc. Iar PSD a stat bine-mersi sub călduroasa “plapumă” USL, într-o alianţă convenabilă cu PNL în plan local, până la un moment dat. Adică până în momentul în care pesediştii au realizat că dacă nu li se opun lui Bolojan, nu vor avea subiecte de campanie electorală, în 2016.
Aşa se face că primarul a scos PSD de la guvernarea locală în 2015, Bolojan făcând alianţă cu acelaşi UDMR pe care-l trimisese la colţ, după alegerile locale din 2012.
Rezultatul PSD din aceste alegeri este crucial şi pentru mandatul lui Ioan Mang la şefia filialei, acesta asumându-şi candidatura la Consiliul Judeţean. Chiar dacă acolo va candida cu oameni mai tineri şi mai puţin erodaţi în politică decât el. Este vorba despre Mircea Mălan (PNL), 44 de an, Pasztor Sandor (UDMR), care va împlini în iunie 49 de ani, Traian Bodea (ALDE) – 41 de ani şi de Daniel Meze (MP) – 32 de ani. În iulie, Ioan Mang va împlini 58 de ani. Aşadar, se poate spune că Mang vine din altă generaţie decât contracandidaţii săi, fiind “old school”, în comparaţie cu mai tinerii săi competitori. De altfel, Mang este singurul din triumviratul Cornel Popa – Kiss – Mang ce a stat la conducerea CJ Bihor în ultimii ani, care candidează încă o dată la Judeţ. Popa s-a păstrat pentru un mandat în Senatul României, în timp ce Kiss a făcut un pas în spate de pe scena politică locală.
Mang şi-a anunţat candidatura la Judeţ, în timp ce candidatul PSD pentru municipiu nici a fost anunţat. De altfel, aici este rana sângerândă a PSD, deoarece nici Ioan Mang, nici prefectul Claudiu Pop nu se înghesuie să candideze împotriva marelui favorit Ilie Bolojan. Cei doi şi-au calculat şansele şi au ajuns la concluzia că reprezintă un risc prea mare. Aceasta pentru că, în ciuda tuturor hibelor sale – precum comportamentul tipic Bolojan, deloc liberal, pe partea de fiscalitate – primarul Oradiei are ce pune bun pe masa alegătorului orădean, la vară. Chit că problema termoficării rămâne, în continuare, nerezolvată. Şi aşa va rămâne ani buni de acum înainte, în caz că pe orădeni îi interesează problema altcândva decât în lunile noiembrie – martie, când îi arde la buzunar.
Cu un PSD încă în căutări după candidatul pentru Oradea, un ALDE la fel, ezitant, când vine vorba să-i găsească contracandidat la Oradea şi un Horea Vuşcan propus şi apoi retras de partidul lui Băsescu, pentru care Vuşcan a părut un cartof fierbinte, cursa pentru Oradea pare mai degrabă un simulacru. În aceste condiţii, Ilie Bolojan are cale deschisă spre patru ani fără o Opoziţie puternică în Consiliul Local, PNL putând obţine majoritatea singur, alianţa cu UDMR pentru cele două treimi din Consiliul Local prefigurându-se de pe-acum.
Ce va însemna acest lucru, orădenii vor simţi pe pielea lor. Un indiciu ar putea reprezenta comportamentul Primăriei Oradea atunci când a stabilit iniţial un procent de 1% pentru impozitul pe clădiri. Prin comparaţie, Bucureşti, Braşov, Piteşti, Iaşi, Craiova sau Cluj şi-au votat o cotă minimă, de 0,2%. Sigur, ulterior şi Primăria Oradea a decis să scadă până la 0,6%, dar să nu uităm că suntem în an electoral.
2017 va fi, însă, an post-electoral, iar orădenii trebuie că ştiu şi ei ce înseamnă asta.
Citeşte şi: