Uciderea jurnaliştilor francezi de la Charlie Hebdo pentru că şi-au permis să ironizeze anormalitatea, extremismul, fie el şi religios, în societatea franceză şi nu numai, arată cât de fragilă este democraţia. Nu comentez gusturile unora sau ale altora pentru ironie şi nici calitatea satirei de la publicaţia pariziană.
Constat, însă, încă o dată ce uşor se poate atenta la libertatea presei, până la urmă la libertatea de expresie, mai ales acum, când trăim într-o societate invadată de social-media.
Atentatorii sunt peste tot, fie că vorbim despre dictatori, despre xenofobi, tot mai prezenţi în Parlamentul European sau, iată, despre nişte fanatici religioşi. Toţi sunt fanatici, indiferent de doctrina şi religia lor.
Nu putem trece indiferenţi pe lângă această tragedie. Oameni buni, nu putem fi toleranţi în faţa intoleranţei. Nu avem voie să lăsăm extremismul să distrugă spaţiul social european care, după două războaie mondiale pline de învăţăminte, se construieşte cu greu sub curcubeul toleranţei, al laicităţii paşnice. Să nu permitem Evului Mediu să învie din tenebrele istoriei! Dacă nu de dragul nostru, măcar de dragul urmaşilor noştri, în faţa cărora nu ne putem găsi scuze pentru a le insufla o educaţie ignorantă, intolerantă, înăbuşită în dogme extremiste, indiferent de sorgintea lor.
Cândva, se porneau Cruciade împotriva celor de o altă credinţă. În numele Domnului se vânau vrăjitoare. Frica de nou, îngustimea în gândire şi intoleranţa au făcut ca oameni luminaţi, precum teologul şi filosoful umanist Giordano Bruno să fie ars pe rug de Inchiziţie, doar pentru că susţinea infinitatea lumii. Şi Galilei era s-o păţească, dacă nu-şi retracta postulatul cum că Pământul este rotund.
Azi, iată, extremismul religios produce din nou victime, chiar în inima Europei. Acum, este vorba despre fanatici islamici, semn că punctul comun al extremiştilor este ura. Indiferent de masca sub care se manifestă, atunci când iubirea este înlocuită cu ură, rezultatul este unul singur: Suferinţa tuturor.
***
Îmi permit o glumă foarte amară, dacă jurnaliştii francezi martirizaţi ieri tot erau de satiră, aşadar cu un simţ al umorului extrem de dezvoltat. Sper şi cred că acum ei îşi spun unul altuia „HEAVEN-O”. Criminalii ce-au strigat “Allah Akbar” la ieşirea din redacţia pariziană vor rămâne pe veci cu „HELL-O”.
