România s-a colorat în roşu din mai multe motive. O să le scriu acum doar pe primele care îmi vin în minte.
PSD e la guvernare şi ştie ce să facă să nu piardă nişte alegeri, mai ales când sunt alegeri-semnal pentru prezidenţiale. Cum alegerile europene nu au fost de interes maxim pentru alegătorii de dreapta, automat balanţa a înclinat la greu spre stânga socialistă. Forţele de dreapta din România nu mai sunt credibile. Antonescu a “reuşit” să ruginească într-un timp-record, fără să fie cu adevărat la Putere vreodată. Sau când a pseudo-fost, a dat-o-n bară cu preşedinţia lui interimară. Băsescu şi Udrea nu sunt o variantă pentru români, iar Vasile Blaga nu este un lider veritabil al dreptei, care să dea de pământ cu PSD-ul. O dreaptă fărâmiţată dă un PSD puternic, monolitic. Apoi, campania agresivă a PSD şi discursul populist pe alocuri, cu puternice tente naţionale, a prins. Românii sunt sensibili la discursul anti-“hulitori de ţară”, postură în care PSD i-a pozat pe Monica Macovei, Cristian Preda şi Tokes Laszlo – indicat ca fiind creaţia lui Traian Băsescu.
Românii au nevoie ca de aer să se simtă mândri de naţia lor, după atâţia ani de umilinţă, iar PSD-ul dă iluzia că poate să ne scuture de eticheta de rudă proastă a Europei.
Apoi, în plan european dreapta a cam dat-o în bară. Deşi teoretic dreapta aduce bunăstare, criza economică s-a suprapus peste domnia popularilor lui Merkel. Criza au plătit-o păturile mai sărace ale populaţiei, atât în România, cât şi în Europa. Iar băncile au fost salvate, fără să plătească vreun preţ. În România e sărăcie şi, implicit, oamenii se cer protejaţi social. Unde va duce asta, e greu de anticipat. Cu siguranţă, însă, că că dacă socialiştii vor fi doar nişte populişti goi pe dinăuntru, care vor mitui electoral şi nu vor şti să aducă şi creştere economică, electoratul va observa rapid că împăratul este, de fapt, gol. Şi să vezi tu atunci anarhie.
Şi în Oradea, PNL-ul lui Bolojan suferă o cădere drastică. Explicaţii se găsesc. Dar despre asta, zilele viitoare.