Chinezii s-au saturat de locul 2. Lupta pentru suprematie SUA vs. China se incinge!

China s-a folosit de investiţiile străine pentru a se capitaliza. Cei ce au investit în China au făcut transfer de tehnologie. Chinezii au învăţat multe de la străini, i-au spionat tehnologic tot mai mult, atât în China cât şi în ţările lor de provenienţă. Au fost preferate acele investiţii ce aduc plusvaloare, ce se pretează la export. În loc să importe (ca proştii), aşa cum a făcut şi face România condusă de Iliescu – Constantinescu – Năstase – Băsescu – Tăriceanu – Boc – Ponta, chinezii s-au apucat să exporte orice, oricui. Chiar cu mâna investitorilor străini, porniţi să facă profituri din business-urile cu China. Ca fapt divers, în SUA, chiar eu am cumpărat steguleţe americane “made in China”!

China îşi urmează un plan, are o strategie bine definită. Nu pe ani. Pe decade. Se folosesc de străini pentru a-şi urmări interesul lor naţional. Iar interesul lor naţional constă o creştere economică continuă, rapidă, expansionistă, doar sunt peste un miliard de guri de hrănit acolo. Acum, că au ajuns a doua economie a lumii, schimbă puţin placa şi devin şi ei investitori în diverse părţi ale globului. Au nevoie de parteneri, pentru a-şi dezvolta afacerile, pentru a crea reţele complexe de colaborare politico-economică cu diverse state, deoarece acum obiectivul lor este să devină prima economie a lumii. Iar pentru asta, trebuie obligatoriu să ruineze hegemonia americană planetară. SUA ţine lumea sub control prin (cel puţin) două arme mari şi late:

1. Armata SUA – cea care are un buget cât toate celelalte armate ale lumii la un loc. Nu e deloc întâmplător faptul că SUA pornesc războaie oriunde au un interes economic, pentru resursele naturale. Culmea cinismului, invocă tocmai exportul democraţiei şi a libertăţilor persoanei, pentru a-şi justifica acţiunile. Şi o fac atât de bine mascat, că unii chiar îi cred pe cuvânt, mai cu seamă că ţintele sunt cu grijă alese: dictaturi, regimuri ce îşi ţin cetăţenii în foame şi lipsiţi de drepturi. A se vedea cele mai recente cazuri: Irak, Afganistan, Libia – toate ţări ce stau pe mări de petrol sau de metale rare (cazul Afganistanului).

2. Dolarul american. Câtă vreme moneda de referinţă a economiei globale este tipărită la Washington DC, americanii vor avea pâinea şi cuţitul. Vor putea declanşa crize financiare când vor şi le vor putea opri cum şi când vor pofti. Pentru că la ei e tiparniţa cu bani. Suspect de simplu? Aş zice eu, genial de simplu! Iar această a doua „armă mare şi lată” vine ca urmare a triumfului Americii în… două războaie mondiale. Ce „coincidenţă”, nu? Că doar nu degeaba le ziceam arme, la figurat, dar mai ales la propriu.

Aşadar, China are în faţă un adversar teribil, de care s-ar acum folosi pentru a-şi urma ascensiunea. De câţiva ani încoace, China îşi întăreşte braţul armat cu consecvenţă, dar mai are mult până să-i ajungă pe americani la capitolul militar. Şi nici nu ar fi cea mai inteligentă strategie. Aşadar,cum cred că va proceda China?

Pentru contrabalansarea atuului nr. 1 al SUA:

Mai degrabă, China va urma o strategie de genul „soft power”. De când lumea, chinezii s-au priceput la negoţ. Aşadar, ce altă strategie mai bună pentru „mandarini” să cucerească lumea, decât seducând-o? Aşa cum o fac americanii de mai bine de 100 de ani încoace, prin formidabila lor „cultură a libertăţilor şi democraţiei”, prin fabricarea „visului american” şi a „super-eroului american”, toate promovate cu consecvenţă de Hollywood – fantastica maşină de propagandă (de prea multe ori) a imperialismului american (nu o spun cu răutate, ci doar din spirit realist).

China va seduce lumea treptat-treptat, printr-o diplomaţie politică cu un înalt grad de pragmatism, materializat în relaţii economice tot mai solide. Vizite bilaterale, conferinţe regionale, ce se vor lăsa cu investiţii chineze peste tot în lume: Asia, America de Sud, Africa, Orientul Mijlociu, chiar Europa, în special cea de Est – vezi conferinţa recentă de la Bucureşti, la care a participat inclusiv premierul chinez Li Keqiang.

Cum România are o bună tradiţie a relaţiilor bilaterale cu China, din vremea comunismului, nu ar trebui să ne mire dacă vom deveni un cap de pod pentru expansiunea chinezească. Numai s-o facem inteligent, într-o manieră care să profite şi naţiunii române.

Aparent, nimic îndreptat împotriva SUA. Până când, într-o zi ne vom afla că „soft-power China” are mai multă relevanţă în lume decât „Big Brother” SUA – Frăţiorul mereu gata să pună mâna pe puşcă. Iar Rusia nu va ezita să contribuie şi ea la răsturnarea Unchiului Sam, cel care îi pusese pe butuci, măcar temporar, statutul de mare putere globală pe care l-a avut URSS, jumătate de veac.

Pentru contrabalansarea argumentului nr. 2 al SUA:

În paralel, China are nevoie să scape de dolari. Câtă vreme va fi al doilea deţinător global de dolari americani, după SUA, nu va putea nicicum să-i întreacă pe americani. Câtă vreme dolarul va rămâne moneda de referinţă la nivel global, oricând Statele Unite vor putea provoca o criză financiară, numai bună pentru ca yankeii să-şi justifice reorientarea pieţei interne spre producţia proprie de bunuri şi servicii, măsură necesară pentru a-şi proteja economia şi, implicit, pentru a nu-şi sărăci pretenţoasa populaţie.

Deja-eterna criză care ni se invocă pe orice canal de comunicare asta a fost: o lovitură mascată a SUA la adresa Chinei şi, implicit, la adresa Europei – aliat, dar şi concurent pe piaţa globală (a se citi, de fapt, Germania).

Justificându-se prin criza care a lovit-o, SUA a retricţionat mult importurile din China, instituind noi politici vamale şi urmând politici protecţioniste faţă de capitalul american, aspect ce a nemulţumit China cea bazată pe exporturi. Dar asiaticii au trebuit să înghită găluşca, după ce şi-au clădit o mare parte din ascensiunea economică bazându-se pe exporturile spre piaţa de desfacere americană.

China a fost plătită în dolari şi, pentru a-şi susţine, la rându-i, sursa bogăţiei – acea economie americană tot mai îndatorată – a cumpărat în ritm galopant inclusiv obligaţiuni de stat emise de Statele Unite. Aşa se face că orice discuţie din Congresul american despre plafonul datoriei suverane a SUA dă palpitaţii Chinei.

China nu îşi permite acum să vândă masiv dolari, deoarece astfel s-ar auto-faulta, ca un mare deţinător de dolari ce este. Ca atare, autorităţile chineze au mare nevoie să găsească alternative la dolarul american, ca valută de referinţă în economia globală. Nu vroiam neapărat să ajung aici, dar e inevitabil. Se vehiculează tot mai mult că investiţiile masive din China în Bitcoin ar fi, de fapt, un atac economic mascat al Chinei, la nivel global. Nu doar la dolarul american, ci şi la euro sau la yen-ul japonez. Ridicarea exponenţială unei astfel de monede digitale, cu totul nouă, atât ca formulă cât şi ca mod de înfăţişare, ar duce, treptat, la inflaţionarea valutelor forte tradiţionale, concomitent cu o deflaţie constantă a monedei digitale, programată, prin protocolul său matematic, să genereze maximum 21 de milioane de unităţi. O mare diferenţă faţă de monedele clasice, manevrabile oricând din tiparniţa guvernelor care le dirijează. Aşadar, avantaj China, ce nu a pus niciodată preţ pe propria monedă în schimburile comerciale internaţionale. Procedând astfel, deseori a ridicat semne de întrebare din partea comunităţii internaţionale în legătură cu politica sa privind propria monedă (renminbi sau, altfel spus, Yuan-ul chinezesc).

Însă şi aici, China trebuie să joace inteligent. O implicare prea evidentă şi abruptă a statului chinez (prin toate formele sale, companii de stat sau private – să nu uităm, totuşi, că în China şi firmele trebuie să raporteze la stat) în expansiunea Bitcoin ar putea crea, în replică, o coaliţie globală împotriva sa. O coaliţie a tuturor interesaţi de menţinerea status-quo-ului actual. Că vorbim despre Statele Unite şi principalii săi aliaţi (Marea Britanie şi Franţa), lumea bancară şi, implicit, mişcarea sionistă, ce îşi menţine puternice pârghii de control în cadrul leadership-ului nord-atlantic. Plus alte părţi interesate. Astfel, se pot explica anumite reacţii de dată recentă ale autorităţilor chineze cu privire la moneda digitală globală.

(Mai degrabă ne)concluzionând, cred că putem spune, totuşi, că al treilea război mondial nu trebuie să fie neapărat unul al armelor clasice. Dar asta nu-l va face mai puţin periculos…

Puțină bibliografie:
Caracteristici si orientari noi ale Chinei in domeniul investiilor straine in economie

Agenția de presă oficială a Chinei, Xinhua, despre criza datoriei suverane din SUA:

SUA tine lumea ostatica in criza datoriei sale publice