Vizibil si invizibil la Sala Sporturilor din Oradea

Am fost sâmbătă la Sala Sporturilor, ca să-i văd pe baschetbaliști la lucru pe viu, pentru prima dată sezonul ăsta. Să mă ierte ce-i ce au rebotazat sala în ”arenă”, dar Sala Sporturilor nu va fi niciodată ”Arena” în limbajul orădeanului. Decât dacă facem una nouă. Și n-ar strica s-o facem. Dimpotrivă. Vezi cazul Arenei Naționale, unde lumea vine și din loisir. Că e de bonton.

CSM Oradea arată un pic altfel anul ăsta. Schimbarea la față a echipei (la propriu!) pare să fi îndepărtat puțin publicul spectator, ce se atașase deja de Maric sau Pesic… Au fost aduși alții, teoretic mai buni. Mai proaspeți. Jocul colectiv scârțâie încă, pe alocuri. Dar se simte, totuși, calitatea unora ca Subotic, Nicoară au Markovic.

După înfrângerea de la Craiova, meciul cu Gazul părea să fie unul în care orădenii vor rupe. Mai ales că i-am bătut și sezonul trecut, în finala mică a campionatului. N-a fost deloc așa. Am văzut un meci în care Gazul a părut echipa mai bună, mai legată. Un meci foarte echilibrat, ce putea fi câștigat de oricine. L-a câștigat tot Oradea, bazându-se pe același joc defensiv bun și cu sclipiri individuale în atac. Sau cu ratări cât China. Sclipirile din final ale lui Franklin ne-au adus victoria. A luat pe cont propriu ultimele două faze de atac, noroc că a marcat și iac-așa am câștigat noi, la ultra-limită: 77-76.

Să sperăm că echipa o să se lege până la meciurile din Europa EuroChallenge din noiembrie, să nu cumva să ne facem de rușine pe-acolo.

Cam atât despre echipă. Acum, puțin despre logistica din Sala Sporturilor.

Am remarcat că s-a recondiționat partea superioară a tribunelor. S-au ”reînveșmântat” treptele jerpelite și s-au schimbat toate scaunele de la etajul superior, plus cele din spatele porților/panourilor. Tot la capitolul bile albe pun și înlocuirea spoturilor de lumină din tavanul sălii, astfel că avem acum o lumină ireproșabilă în Sala Sporturilor.

La capitolul suport electronic, am remarcat și noile cronometre de deasupra panourilor. Acestea noi dau acum și timpul total de joc, nu doar cel al timpului de atac.

Însă, cu părere de rău o spun, am remarcat și noua tabelă electronică a sălii. În sens negativ. Am înțeles de la președintele Florin Birta că cea veche (vorba vine veche, pentru că era acolo de maximum 3 ani) a fost dată la LPS Bihorul. Cum CSM Oradea joacă în Europa, se cerea să avem o tabelă mai deșteaptă. M-am uitat atent la ea. Știe, într-adevăr, să socotească toate punctele marcate de fiecare jucător în parte (trecut pe tabelă prin numărul de pe maiou). Cam ăsta ar fi singurul beneficiu. Cel puțin atât am fost în stare să observ. Ei, și pornind de la acest verb – a observa – încep problemele. Pentru că tabela îmi pare mai mică decât cea veche (!), iar multe ”chestii” sunt greu lizibile. Chiar scorul – trecut cu roșu pe fundal negru – se citește evident mai greu decât pe fosta tabelă, unde cifrele erau mult mai mari, iar contrastul era evident superior.

Colac peste pupăză, dacă se joacă pe zi, iar soarele bate direct peste tabelă, pentru 30.000 euro aceasta devine… invizibilă! Cum banii au fost deja plătiți de oraș, este evident că tabela ne va delecta cu dispariția ei ”vampirească” de fiecare dată când soarele o va … gâdila.