Spunem că vrem să dezvoltăm oraşul. Ne trebuie turişti. Dorim locuri atractive în oraş. Îi chemăm pe investitori şi le arătăm ce orăşel drăguţ avem noi. Orbecăim după studenţi, ca să nu ne moară Universitatea. Că dacă pică mult-hulica “Sorbonică”, şi Oradea prinde aer de Salonta. Să mă scuze salontanii…
Şi totuşi, paradoxal, restricţionăm viaţa de noapte a oraşului. Dă-i încolo şi pe studenţi. La culcare, să înveţe! Ce atâta fiesta…
Dacă ni s-a anulat în justiţie taxa pe alcool (cluburi), noi, Primăria, am făcut ce-am ştiut şi la câţiva ani după, am adoptat un regulament care-i trimite devreme acasă pe cetăţenii dornici de socializare, la o terasă.
Ca să fim bine înţeleşi, le-am trasat poliţiştilor locali sarcini clare: amendă şi “bau-baul” închiderii şandramalei, de îndată ce vreun cârciumar mişcă-n front. Semnalul l-am dat şi-n iarnă, când doi birtaşi mai fraieri s-au trezit cu birtul închis timp de-o lună. Sîc!
http://www.bihon.ro/edilii-confruntati-cu-orarul-teraselor/1323150
http://www.bihon.ro/la-terasa-in-oradea-doar-pe-canicula/1322839