Vaticanul se pregăteşte de vremuri noi. Decizia lui Joseph Ratzinger de a renunţa la pontificat nu e una deloc întâmplătoare. Cred că are de-a face cu starea sa fizică, însă, mai mult decât atât, aici e vorba şi despre o mişcare strategică a Vaticanului.
Papa Benedict al XVI-lea este abia al doilea papă din istorie care îşi prezintă demisia. Ioan Paul al II-lea fusese bolnav cu mult timp înainte să treacă la cele veşnice şi, totuşi, nu a considerat că e cazul să coboare din scaunul Sfântului Petru. Iar exemple de-a lungul istoriei s-ar mai găsi. De aceea, nu sunt deloc încredinţat că Papa Benedict, ce va împlini în aprilie 86 de ani, cedează locul doar din cauza slăbirii puterilor sale.
Sigur, în spatele plecării sale sunt şi scandalurile de pedofilie ce au zguduit Biserica Catolică. La fel, scurgerea de informaţii confidenţiale prin intermediul majordomului său.
Cred, însă, că avem de-a face cu ALTCEVA. Benedict a înţeles că vremea sa a trecut. Vaticanul ştie că vin vremuri interesante. Chiar speciale. Nu demult, Sfântul Scaun admitea posibilitatea existenţei vieţii şi în afara planetei noastre. Deci, implicit, se admitea probabilitatea unor civilizaţii extraterestre, aspect dovedit deja de… matematica celor de la NASA (pentru detalii: NASA: nu suntem singuri în Univers).
Îndrăznesc să sper şi să cred că viitorul Papă va fi unul tânăr, deschis, unul ce va încerca să adapteze Biserica la revelaţiile care vor fi făcute civilizaţiei umane, în perioada următoare. Poate va fi unul negru, după modelul Obama, care va transmite mesaje cu adevărat revelatoare, unificatoare şi care va reuşi să facă paşi reali spre ecumenism. Un ecumenism nu doar pan-creştin, ci unul care să cuprindă toată suflarea spirituală a lumii. Că vorbim despre creştinism, budhism, hinduism, islam sau alte credinţe, mai noi sau mai vechi. Chiar şi morala seculară, ce respinge religiozitatea, ar putea fi înglobată în acest spirit ecumenic ce ar putea ridica nivelul spiritual al civilizaţiei umane. Sau, poate că nu va fi nimic din speranţele expuse mai sus.
Dincolo de toate, cred că civilizaţia umană nu poate progresa bazându-se unilateral pe instrumentele din afara fiinţei sale. E nevoie de un nou salt calitativ, pentru ca nu involua din nou, aşa cum s-a mai întâmplat de atâtea ori în istoria ştiută, neştiută şi, pe alocuri, doar intuită.
Vaticanul poate avea un rol crucial în devenirea umanităţii de azi. Demisia lui Benedict e un semnal. Să fi venit vremea pentru un Sfânt Scaun cu adevărat Luminat?
Vom şti, cât de curând, CE VA FI.