Trecut-a 2012, cu tot cu “apocaliptica” zi de 21 decembrie. A fost pentru mine un an cu de toate. Şi bune şi rele. A fost un an emoţionant. Poate prea emoţionant. Cu momente pe care le-aş retrăi, dar şi cu “trebi” de care nu aş vrea să uit, dar nici nu m-aş mai întâlni vreodată cu ele. Atât în plan personal, cât şi în plan profesional. Dar desigur că cele două zone ale vieţii mele se întrepătrund, iar ghiveciul ăsta poate avea atâtea gusturi…
După caruselul numit 2012, îmi doresc un 2013 cât mai echilibrat. Un 2013 nu plictisitor, dar mai liniştit. Nu de alta, dar a venit sfârşitul lumii şi n-am murit. A fost un 2012 complicat şi pentru dragii mei concetăţeni, indiferent de etnia de la purtător. Cred că, asemeni mie, poporul ăsta are nevoie de mai multă linişte şi are dreptul la cât mai multă bunăstare şi exemple pozitive. Că, vorba aia, peştele de la cap se-mpute. Aviz peştilor mai-mari de prin palatele patriei…
LA MULŢI ANI 2013! (şi facturi cât mai mici la întreţinere)
PS: fraţilor, să nu ne-ndepărtăm de ce-a lăsat Dumnezeu în jurul nostru. Verdele munţilor noştri valorează mai mult decât tot aurul din lume.
Mai jos, aveţi melodia ce mă bântuie de câteva zile încoace. La modul plăcut:
[youtube]qGpwKQo5_Z0[/youtube]