Bella Italia! Spania, teme-te!

Balotelli Super-star Italia - Germania 2-1La Roja are toate motivele să se teamă de Italia. Spre deosebire de spaniolii care s-au chinuit în semifinala cu Portugalia, Italia a trecut de Germania fără ca cineva să le poată pună la îndoială victoria. Şi cu Anglia, deşi au ajuns la loteria penalty-urilor, italienii au fost cu două clase şi-un vagon de pierdut peste insulari, vorba unui prieten.

Spaniolii ştiu fotbal, ştiu forţa Italiei şi mai nou ne arată că ştiu să fie cinici până la extrem. Îşi sacrifică toată ştiinţa fotbalului pe altarul Rezultatului.

UKRAINE SOCCER UEFA EURO 2012 Fabregas si Casillas

Această La Roja e echipa pe care am iubit-o, deoarece e pe scheletul Barcelonei, dar am ajuns să mă uit chiorâş la ea. Echipa lui Del Bosque – antrenorul fericit să ţină trei atacanţi de clasă pe bancă – a inventat catenaccio de tip nou. Pare ciudat, dar spaniolii pratică antifotbalul cu mingea la picior. Dacă am fi la handbal, spaniolii ar fi fluieraţi în joc pasiv non-stop. Cel puţin asta au arătat în ăst turneu final. Dar, dacă îmi aduc bine aminte, şi la Mondialul sud-african au ajuns în finală tot târâş-grăpiş, cu 1-0 chinuit. La fel cum au câştigat şi finala cu Olanda.

POLAND SOCCER UEFA EURO 2012 Buffon si Marchisio

Paradoxal, vom avea o finală între o echipă ce promovează catenaccio cu mingea la picior – Spania şi o Italie care a renunţat la acel catenaccio oripilant, pe alocuri. O Italie care nu are individualităţile Spaniei, nu are atâţia mingicari pe metru pătrat, dar o echipă din care Prandelli a stors totul pentru a crea cel mai bun nectar posibil. O Italie care îşi confirmă tradiţia portarilor-sfinţi apărători ai buturilor, neclintitul şi a fundașilor de beton, gen Chiellini, Bonucci, Balzaretti, Barzagli… O Italie ce produce şi acum mijlocaşi tari ca piatra, precum De Rossi și Marchisio, care ştiu să pună talpa dar să şi paseze. O Italie care respiră în atac şi acum prin plămânii şi glezna fină a eternului aristrocrat Pirlo. Un Pirlo care a transformat atât de sublim acel 11 metri la loteria cu Anglia. Un Pirlo care, să nu uităm, a salvat de pe linia porţii reluarea neamţului Hummels, pe care scria gol, în prima repriză, la 0-0. În fine, o Italie a atacanţilor care devin mari în timpul turneelor finale. Un Balotelli care deşi e negru, se inscrie in fantastica traditie a marilor atacanti pe care Italia si-i descopera in timpul turneelor finale. Vezi Paolo Rossi in 1982, Salvatore Schilacci in 1990 sau Robby Baggio, in 1994. Ziceau unii ca Italiei ii lipsesc atacantii. Ironic, nu?

Germania – o echipa frumoasa, dar care si-a pierdut parca din taria de otel a Manschaft-urilor de odinioara. Italia merita finala. A trecut de Anglia si Germania jucând fotbal. În ultimul meci din grupe, Spania a fost corecta si le-a tras-o croatilor. Acum, vorba aia, pe cine nu lasi sa moara, nu te lasa sa traiesti.

Îmi imaginez o finală cu o Spanie foarte prudentă cu italienii. Nicio surpriză aici. Spaniolii degajă o siguranţă de sine pe care n-am văzut-o la altă echipă. O siguranţă cinică. Ştiu, mă repet. Spaniolii vor ţine de minge, dar nu cred că vor mai exagera de data asta, cu italienii. Spaniolii vor avea mare grijă să nu se descopere în apărare şi să nu gafeze, aşa cum a făcut-o Germania lui Ozil.

Pe de altă parte, nici Italia nu poate fi bănuită de naivitate. Italienii nu se vor baricada în apărare, pentru că ştiu şi ei că o asemenea tactică nihilistă e o mare greşeală în faţa Spaniei. Dar nici nu-mi imaginez o Italie care să le dea spaniolilor ocazia de a-i executa pe contraatac. Ar fi culmea!Balotelli Prandelli Italia Spania Gazzetta dello Sport

În Gazzeta dello Sport, după meciul cu Germania, selecționerul Prandelli declara că Spania e favorită, dar și Italia va fi acolo. O declarație simplă, dar care degajă atâta consistență. Așa va și fi!

Va rezulta un meci în care cele două echipe se vor pândi una pe alta. Un meci în care cele două echipe se vor comporta ca două feline ce se pândesc una pe alta, se zgârie una pe alta. Rămâne de văzut care va reuşi lovitura în care gheara să nimerească inima „felinei” adverse. Va fi un meci echilibrat, cu o Spanie care, desigur, va pasa mai mult, fără să-şi asume mari riscuri, totuşi. Un meci care va semăna cu cel din grupe. Atunci când, să nu uităm, s-a terminat 1-1.

Cred că va fi o finală frumoasă. Ca ritm, ca tactică, ca ştiinţă a jocului. Vor fi şi ceva ocazii. Şi cred că vom avea din nou egalitate după 90 de minute. Mai departe, se poate întâmpla orice. Ceva îmi spune că Buffon va urla din nou de fericire.

O galerie foto frumoasă. Credit foto: EPA.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *