Bolojan ar arde gazul de pomană la CET, pe spinarea orădenilor

Trăim într-o lume în speriată de reducerea resurselor de combustibili la nivel planetar și, implicit, de dispariția hidrocarburilor în decurs de câteva zeci de ani. În aceste condiții, nu trebuie să mire pe nimeni creșterea continuă a prețului la benzină/motorină și gaze. Sunt efecte pe care le simțim cu toții, din ce în ce mai accentuat și într-un ritm tot mai galopant.

Explozia nucleară de la Fukushima, din urma tsunami-ului japonez, a speriat statele occidentale, care încurajaseră producerea de energie prin centrale nucleare. S-a dat un semnal clar: centralele nucleare nu sunt chiar așa de sigure precum credeam, așa că ar trebui s-o lăsăm mai lejer cu ele… Germania, bunăoară, vrea să și le închidă pe toate!

Așadar, dată fiind reticența de dată recentă pentru energia nucleară, avem încă un motiv să credem că prețurile combustibililor vor exploda, cât de curând.

Astfel stând lucrurile, orice socoteală de bun simț ar cere să te orientezi în a-ți produce energia de care ai nevoie dintr-o sursă cât mai abundentă, al cărei preț să-l poți prezice cât de cât pe termen mediu și lung și pe transportul căreia să nu cheltui o grămadă de bani. Bag sama că la Oradea nu s-a auzit încă de această (re)orientare spre ograda proprie. Pentru că v-am luat (poate) cam de departe, voi da în vileag la ce mă refer: la CET-ul nostru cel de toate zilele, căruia îl dăm iarnă de iarnă cat tot ce-avem prin buzunare. Până când îi vom întoarce buzunarele goale. Și, la cum se-arată lucrurile, tot nu va fi sătul…

Și mai concret: municipalitatea lui Bolojan și a strategului său-șef, Marcel Boloș, a decis în numele orădenilor că vor retehnologiza bătrânul CET folosind ca resursă primară gazele naturale. Așadar, nu ne mai trebuie cărbunele produs relativ ieftin la câteva zeci de kilometri distanță, la Voivozi, în același județ Bihor. Nu ne trebuie pentru că poluează și poate pentru că îi suspectăm pe șefii de la CET Oradea că primesc șpagă de la afaceristul Blidaru, ce aprovizionează CET-ul cu cărbune. Dar asta cu șpaga nu are curajul nimeni din Primărie s-o spună… În schimb, ni se spune că nu ne mai trebuie cărbunii locali pentru că pe axa de finanțare găsită de municipali, Programul Operațional Sectorial (POS) Mediu, europenii finanțează, cică, retehnologizări prin care să fie eliminată poluarea. Da, numai că exista și o variantă alternativă pentru ca Oradea să nu mai fie poluată din cauza cărbunilor. Se cheamă instalație de desulfurare și se montează la CET, funcționând ca un filtru. Bolojan spune că degeaba ar fi cumpărat-o, că ar fi rămas cu centrala retehnologizată și că nu ar fi reabilitat magistrala din Rogerius… Mă rog, fiecare cu explicațiile lui, ca și cum doar gazul e singura soluție aplicabilă într-un oraș ca Oradea, care are destul de puțin de-a face cu gazul. Iar la Iași, Timișoara și Govora (Rm. Vâlcea), municipalitățile au ales ca CET-urile să meargă în continuare pe cărbune. Chiar dacă nu produc cărbune în vecini, așa cum are norocul Oradea…

Așadar, primarul era nerăbdător să prindă ceva fonduri europene pentru a rezolva problema CET Oradea. Numai că la ce nu se gândește Ilie Bolojan e că nu-și poate permite să retehnologizeze CET-ul ca pe o întreprindere privată, făcută numai ca să producă bani pe spatele consumatorilor. Până una-alta, din retehnologizarea CET ar trebui să beneficieze orădenii. Adică să vadă pe factură că Primăria a cheltuit banii publici cu folos. Asta pentru că fondurile europene presupun și ele o cofinanțare din partea beneficiarului – Primăria, în cazul nostru de câteva milioane bune de euro, la proiectul de 78 milioane de euro. Bani publici, desigur.

Recent, un fost director al CET, Traian Copil, acum pensionar, critica gândirea cuplului Bolojan&Boloș. Azi, Jurnal bihorean a publicat un studiu comparativ cu prețul gigacaloriei în mai multe orașe din țară. Oradea nu are (încă) prețul cel mai mare, în condițiile în care luăm cărbuni de aproape, de la Voivozi. Nu vreau să-mi imaginez ce va fi când vom lua de la conducta Transgaz, companie ce depinde, la rândul său, și de gazele marelui urs de la Est.

VOM FI LA MÂNA RUȘILOR

Câteva date, luate de pe Wikipedia: în 2006, România consumase 17,7 miliarde de metri cubi de gaze, din care 30% fuseseră importați din Rusia. Pentru anul 2015 consumul prognozat este de 21,5 miliarde m³, iar pentru anul 2025, 24 miliarde m³. Aceasta în condițiile în care rezervele de gaze ale țării sunt estimate la 185 de miliarde de metri cubi. Un calcul simplu arată că un consum la nivelul celui din 2006 ar lăsa România fără resurse de gaze în 15 ani. Calculul e optimist, însă, de vreme ce consumul are un ritm de creștere. Și nici cu rezervele de țiței nu mai stăm extraordinar de bine. Prognozele arată că rezervele de țiței ale României s-ar epuiza prin 2020…

L-am întrebat pe primarul Bolojan dacă garantează el că o dată cu retehnologizarea CET pe gaz facturile orădenilor nu vor exploda, începând cu iarna 2013-2014. Primarul mi-a spus că ”toate studiile noastre arată că prețul nu merge în sus”. Garantează Bolojan asta? l-am întrebat eu. ”Nu pot să garantez ce va fi peste douăzeci de ani”, a răspuns Bolojan. Deci așa, domnule primar, nu vă interesează deloc ce se va întâmpla în Oradea peste douăzeci de ani, când probabil că vom depinde 100% de gazul rușilor, al iranienilor, al norvegienilor șamd? Chiar dacă nu veți mai fi primar atunci…

PS: Înțeleg că acum Primăria vrea să suplimenteze programul de retehnologizare a CET pe gaz, încercând să convingă Comisia Europeană să mai aloce 20 de milioane de euro pentru ca centrala să producă și curent, nu doar apă fiartă și, astfel, să producă o gigacalorie mai ieftină. Alți bani, altă distracție, deoarece se așteaptă ca Oradea să co-finanțeze și ea cu 20 de milioane. Euro, desigur. Unde mai pui că calculele astea teoretice ar putea fi anulate la primul strănut dinspre Est…