Recunosc, sunt clientul Holywood-ului. Înghit și eu gălușca propagandei americane. Frecventez Hollywood Multiplex. Nu știu dacă ați observat și voi dar o resimt la modul visceral: marea majoritate a filmelor americane execută o treabă patriotică – transmit măreția Americii. Și o fac, cum altfel, subliminal. Mai toate începuturile de filme așa-zis artistice americane ce rulează pe marile ecrane ne arată ce zgârie–nori impunători au ei. Și noi nu avem. Ne mai arată ce autostrăzi au ei, cu cele 3-4-5-6 sau chiar 7 benzi pe sens – fără gropi – cu pompoasele lor indicatoare rutiere cu tot. Și, sigur că da, noi nu avem! Ce ne mai arată? Ne mai arată ce suburbii perfecte au ei, cu gazonul tuns perfect în fața/spatele căsoaielor. Desigur, noi nu le avem nici pe astea. Adică avem și noi câte ceva, dar cu garduri-zid de vreo 3 metri înălțime, poate 1 metru lățime și cu tot ceea ce nu ne aparține nouă exclusiv, lăsate în plata Domnului.
Ei conduc lumea. Ei sunt modelul. Pe ei trebuie să-i urmăm, nu pe alții. Ăsta e mesajul pe care orice film produs la foc automat de industria americană de film nu omite să ni-l transmită. Și o fac bine. Ne uităm, visăm la America, digerăm apoi pe nemestecate acțiunea filmului – de multe ori dezamăgitor de subțire – după care ne întoarcem la oile noastre. Adică la lumea noastră, pentru mulți dezamăgitoare. Ne gândim că poate vom ajunge și noi vreodată pe acolo, pe lângă zgârie-norii lor. Sau, cazul unora ca și mine, ne vom reîntoarce cândva. Nu știm când, nu știm cum și în ce scop. Știu, sună a spovedanie…
Să ne înțelegem. Nu condamn propaganda americană. În orice caz, e cea mai bună și mai instructivă dintre toate propagandele cu care ne-am confruntat vreodată noi, românii. Nu pe ei, pe americani, i-au așteptat în zadar bunicii noștri? Și, în fond și la urma urmei, care e alternativa? Rușii? Chinezii? Ăștia nici măcar nu scriu cu același alfabet ca al nostru, ca să mă leg măcar de aspectele absolut primare ale problemei… Ce mă deranjează e că dincolo de înghițitul găluștii, nu am învățat mai nimic. Nu știm încă s-o mestecăm și să-i prindem gustul. Pentru că, nu-i așa, o dată ce i-am prinde gustul, poate că ne-ar interesa să aplicăm, la rândul nostru, rețeta.
E ora 1.29 am și tocmai ce m-am întors de la Hollywood Multiplex, pentru a nu știu câta oară… Și nu știu de ce melodia Madonnei îmi răsună în cap:
Madonna – American Life The Uncensored Version
Încărcat de mgjd. – Music videos, artist interviews, concerts and more.
Sau, alternativa pentru cei/cele mai tineri/e 🙂 :