Ca de obicei, noi, românii avem tendinţa să fim mai catolici decât Papa când vine vorba despre bau-baul UE. Ca un revers al medaliei, dacă nu există vreun bau-bau, suntem înclinaţi să fim delăsători. Cei ce nu se recunosc, să mă scuze… Nu am pretenţia că enunţ adevăruri universal valabile. Sunt doar un tip ce-şi riscă subiectivismul în spaţiul public. Avem un nou caz curios în Oradea: Grădina Zoologică, închisă pentru că animalele sunt ţinute în spaţii necorespunzătoare.
Voi lăsa la o parte de ce am ajuns cu Grădina în paragină deşi ministerul promisese finanţare acum câţiva ani, înţelegere semnată şi parafată cu Primăria. Sau de ce, onor Primăria, nu s-a sinchisit să arunce vreun „os” şi către destinaţia de care sunt fascinaţi atâţia copii.

Până la urmă e o chestiune de bun-simţ. Ce putem înţelege noi, orădenii, din închiderea precipitată a Grădinii Zoologice? Că, o dată ce au interzis Grădina publicului, animalele o vor duce instantaneu mai bine, trezindu–se peste noapte cu condiţii demne de Animal Planet TV? Sau că vizitatorii aveau năravul de a stresa bietele animale sălbatice, aşa că se cerea evitarea oricărui contact om-faună?