Ce au în comun Răzvan Lucescu şi Emil Boc? Deficitul. Unul are deficit de goluri marcate cu naţionala de fotbal, celălalt are deficit de performanţă la cârma naţiunii. Ce mai au în comun aceşti uzurpatori? Unul a ajuns la naţională pentru că e băiatu’ lu’ tata, celălalt a ajuns la Guvern pentru că e protejatu’ lu’ şefu’ Traian. 
Ce mai au în comun? Lipsa contactului cu realitatea şi cu calitatea. Răzvănel insistă să se înconjoare de fotbalişti care mai de care mai paraleli cu fotbalul adevărat (Florescu, Alexa) sau frecători ai băncilor de rezerve (Deac, Marica). La rândul său, Miluţ Boc reuşeşte să aibă în juru-i miniştri ba insipizi (Oprea, Igaş, Botiş), ba corupţi (Berceanu, Ridzi), ba incompetenţi (Funeriu), ba super-afacerişti (Udrea, Videanu) sau lingăi (Baconschi). Dincolo de echipele cu care lucrează, ei înşişi, Răzvan şi Emil, transpiră prin fiecare por incompetenţa: lipsa de viziune, lipsa de autoritate, lipsa onoarei.
Avem un prim-ministru ale cărui declaraţii publice au ajuns subiect de bancuri, precum recenta declaraţia cum că la finalul lunii martie ieşim din criză. Mâine ieşim din martie. Ce ziceţi, simţiţi că ieşim şi din recesiune? 🙂 Răzvan nu se lasă nici el mai prejos şi în corul naţional de fluierături ne ia pe toţi la mişto, spunând după dezastrul (prin rezultat, dar mai ales prin joc) din Bosnia că rămâne la naţională din… patriotism!
Din păcate pentru Lucescu Jr., nu jucăm doar cu Luxemburg în grupa aceasta de calificare. La fel cum, din păcate pentru noi, toţi românii, avem un preşedinte care are prea mulţi înlocuitori pentru Emil Boc. Hai să ne aducem aminte: e vorba despre Boc II, Boc III, Boc IV…