O vacanţă prea scurtă. Efemerităţi.

Am revenit dintr-o vacanţă itinerantă. Am fost la FânFest – Roşia Montană, pentru a mă/ne alătura mişcării ce-şi propune să ţină munţii-n loc. Am urcat Transalpina şi am coborât în Peştera Muierii. Am admirat ceramica de la Horezu. Am luat prânzul la Mănăstirea Horezi. M-am recules în faţa mormintelor acelora care au făurit România Mare, la Mănăstirea Argeşului. Am urcat 1480 de trepte ca să admir priveliştea pe care o scruta Ţepeş Vodă, la Poenari. Braşovul… Apoi Buşteni şi Sinaia. Sfinxul şi Babele. Peleş – locul unde orice român ar trebui să se simtă mândru. Aş fi vrut să văd mai multe şi să mă întorc cu zâmbetul pe buze. Din păcate, n-a fost să fie. În viaţă nu faci doar ce vrei tu iar planurile ţi se pot nărui aşa cum apa şterge nepăsătoare un castel de nisip…