Cum m-a premiat şi apoi m-a cenzurat Bihorel…

premiul-bihorel-corpasMiercuri seara am fost la Gala premiilor lui Bihorel, organizată taman în fief-ul amicului şefilor Bihoreanului. E vorba, desigur, despre prefectul Claudiu Pop (absent la gală, strategic), pe care Bihoreanul l-a ţinut în puf (iar pe mine colegul Criş mă făcea praf, îşi imagina el) în acele zile delicate, când eu îi arătam lui Pop că are o mică problemă la coloana vertebrală. Fief-ul este, ce truism!, Hotelul Dacia Continental, deţinut de familia Pop. Ma(i)estrul Mircea Chirilă a fost în formă, dovedind că nu şi-a pierdut talentul umoristic, mai ales când vine vorba să-i picteze colorat pe alţii. 🙂 Continue reading “Cum m-a premiat şi apoi m-a cenzurat Bihorel…”

Semne bune anul are. Să ne trăieşti, maestre Chirilă!

O spun fără nicio ironie. Anul 2014 a început mai bine decât mi-aş fi imaginat. Am ajuns subiect de editorial semnat maestro Mircea Chirilă. Nu-l ridic pe Mircea în slăvi, dar mă bucur că mă ridică el pe mine. Involuntar sau, îmi place să cred eu, mai degrabă nu. Prietenii ştiu de ce…

Cred că e o premieră. E o premieră că Mircea face referiri ironice nu la un politician din plan local sau central, ci la un coleg de breaslă. Cu care, altă întâmplare sau nu, a fost coleg de platou, pe la televiziunile locale. Creştineşte. Adică, din Paşte-n Crăciun. Tot întâmplător. Sau nu. Fără să ne Extaziem reciproc, ce-i drept, vorba altui amic de presă de-al meu, Florin Ciucaş… Continue reading “Semne bune anul are. Să ne trăieşti, maestre Chirilă!”