Category: Ganduri

Auf Wiedersehen, Papa Ratzinger! Demisia care prevesteşte (ALT)CEVA.

POPE BENEDICT XVIVaticanul se pregăteşte de vremuri noi. Decizia lui Joseph Ratzinger de a renunţa la pontificat nu e una deloc întâmplătoare. Cred că are de-a face cu starea sa fizică, însă, mai mult decât atât, aici e vorba şi despre o mişcare strategică a Vaticanului.

Papa Benedict al XVI-lea este abia al doilea papă din istorie care îşi prezintă demisia. Ioan Paul al II-lea fusese bolnav cu mult timp înainte să treacă la cele veşnice şi, totuşi, nu a considerat că e cazul să coboare din scaunul Sfântului Petru. Iar exemple de-a lungul istoriei s-ar mai găsi. Continue reading Auf Wiedersehen, Papa Ratzinger! Demisia care prevesteşte (ALT)CEVA.

Ce-mi doresc eu mie şi ţie, dulce Românie. În 2013.

un nou an 2013Trecut-a 2012, cu tot cu “apocaliptica” zi de 21 decembrie. A fost pentru mine un an cu de toate. Şi bune şi rele. A fost un an emoţionant. Poate prea emoţionant. Cu momente pe care le-aş retrăi, dar şi cu “trebi” de care nu aş vrea să uit, dar nici nu m-aş mai întâlni vreodată cu ele. Atât în plan personal, cât şi în plan profesional. Dar desigur că cele două zone ale vieţii mele se întrepătrund, iar ghiveciul ăsta poate avea atâtea gusturi… Continue reading Ce-mi doresc eu mie şi ţie, dulce Românie. În 2013.

O vacanţă prea scurtă. Efemerităţi.

Am revenit dintr-o vacanţă itinerantă. Am fost la FânFest – Roşia Montană, pentru a mă/ne alătura mişcării ce-şi propune să ţină munţii-n loc. Am urcat Transalpina şi am coborât în Peştera Muierii. Am admirat ceramica de la Horezu. Am luat prânzul la Mănăstirea Horezi. M-am recules în faţa mormintelor acelora care au făurit România Mare, la Mănăstirea Argeşului. Am urcat 1480 de trepte ca să admir priveliştea pe care o scruta Ţepeş Vodă, la Poenari. Braşovul… Apoi Buşteni şi Sinaia. Sfinxul şi Babele. Peleş – locul unde orice român ar trebui să se simtă mândru. Aş fi vrut să văd mai multe şi să mă întorc cu zâmbetul pe buze. Din păcate, n-a fost să fie. În viaţă nu faci doar ce vrei tu iar planurile ţi se pot nărui aşa cum apa şterge nepăsătoare un castel de nisip…

Claudia Timofte, fana lui Adrian Nastase

Claudia Timofte fan Adrian NastaseUn veritabil „rising star” în PSD Bihor, Claudia Timofte îşi exhibă pe Facebook sentimentele pentru Adrian Năstase. Proaspătă preşedintă a comisiei juridice din Consiliul Local Oradea şi, în acelaşi timp, director al Cancelariei prefectului Claudiu Pop, Claudia Timofte se arată a fi un mare fan Adrian Năstase. Mai mult, doamna Timofte ne dezvăluie că a intrat în PSD datorită ex-premierului Năstase care, ne încredinţează pesedista, e un model pentru ea. Pentru Claudia Timofte, Adrian Nastase nu este om, ci OM. Continue reading Claudia Timofte, fana lui Adrian Nastase

Cum ar fi…

Cornel Popa Ilie Bolojan

Hai să facem un exerciţiu de imaginaţie oarecum umoristic, din ciclul „cum ar fi…”

Aşadar, cum ar fi…

…ca după alegerile de duminică primarul Bolojan să-şi privească mustaţa în oglindă şi să se sperie văzând că i-a crescut un ditamai ciocul à la Petru Filip? Unii dintre orădeni i-l văd deja.

cum ar fi ca şi peste 6 luni candidatul UDMR de azi – ex-ministrul Cseke Attila – să împartă vitamina C pe Centru, vorbind de unul singur pe Corso şi întrebându-se de ce „a fenebe” i-au trebuit lui panouri roş-alb-verzi şi de ce a fost aşa de papă-lapte cu actualul primar în campania electorală?  Continue reading Cum ar fi…

Campania electorala: Banii fac diferenţa

reclama electorala bolojan cornel popa usl

E campanie electorala şi cei mai burduşiţi dintre candidaţi ne privesc din toate părţile: de pe uriaşele blocuri amplasate pe blocuri, de pe stâlpi, din staţiile de tramvaie şi chiar de pe tramvaie, de pe cilindrele publicitare amplasate pe spaţiul public etc. Au apărut bannere electorale de mărimi considerabile chiar şi pe spaţiile verzi. Şi de acolo, candidatul se asigură că e văzut din trei direcţii… Da, dom’le, au apărut şi pe spaţiile verzi. Doar nu degeaba e Oradea Capitală Verde!

Campioni la împânzirea oraşului sunt favoriţii alegerilor din 10 iunie. Peţitorii bine tunşi, parfumaţi şi cu maşina la scară. Continue reading Campania electorala: Banii fac diferenţa

Biserici şi măgari în basmul Santorini

Oia - Santorini

După trei zile în care începeam să mă simt deja adoptat de Creta lui Zorba, Christian Tour a sunat adunarea: urma să luăm vaporul spre o altă mândrie a lumii elene: micuţa Santorini. Această insulă vulcanică e unul dintre cele mai spectaculoase şi pitoreşti locuri pe care le-am văzut vreodată. Şi-am fost în două-trei locuri… E toată numai un urcuş şi-o coborâre.

Am fost surprins să observ că plaja era dominant neagră. Staţi liniştiţi. Nu din cauza mizeriei, ci a pietrei vulcanice. O piatră măruntă, insuportabil de caldă în bătaia soarelui. De la ghidul turistic am aflat că de fapt de vină pentru fierbinţeala pietrei nu ar fi culoarea neagră, ci iodul pe care-l conţine această rocă specială. Iodul, nu iadul. O fi, că prea le spunea cu foc… Continue reading Biserici şi măgari în basmul Santorini

În Creta l-am vizitat pe Zeus, dar l-am simţit pe Zorba

cretan dansand cu masa in gura!Acum două zile am revenit dintr-un sejur în insulele greceşti. Am făcut parte dintr-un grup invitat de Christian Tour într-un study-tour, alături de alţi jurnalişti şi reprezentanţi ai companiilor de publicitate/marketing.

Cel mai sudic punct al Greciei – Creta şi ultra-fotografiata Santorini au fost insulele ce ne-au fost hărăzite să le explorăm. Azi, vă voi scrie cum mi s-a revelat Creta:

Am aterizat într-o zi însorită (cum altfel) la Heraklion, capitala Cretei. Aeroportul purta numele lui Nikos Kazantzakis, faimosul autor al şi mai cunoscutului roman „Zorba, grecul”. Un roman care, o recunosc în gura mare, m-a fascinat acum mulţi ani, atunci când l-am citit. Continue reading În Creta l-am vizitat pe Zeus, dar l-am simţit pe Zorba

Matinal şi cinemaniac, la TVS

corpas tvRecord televiziv personal: Am fost astăzi la TVS, în două emisiuni. De dimineaţă am fost în direct, la Capuccino de dimineaţă (desigur!), cu Mihaela Bar. De altfel, la această emisiune apar aproape săptămânal, pentru o jumătate de oră, de la ora 9.30-9.40. Azi am stat mai mult, pentru că emisiunea a fost mai aerisită. 🙂

Apoi, după-amiază, am fost invitat de Patricia Peev, la emisiunea Cinemaniac. A fost o emisiune înregistrată, relativ scurtă, în care am discutat despre cariera mea de jurnalist şi preferinţele mele cinematografice.

Emisiunea va fi difuzată vineri, de la ora 16.30, apoi sâmbătă şi duminică, de la ora 12. Mi s-a spus că emisiunea va fi difuzată chiar şi marţi seara, de la ora 8.

Pentru că era o premieră pentru mine – să discut despre preferinţele mele cinematografice pe sticlă – înainte de emisiune am făcut în fugă o listă cu filmele mele preferate. Iată-le: Continue reading Matinal şi cinemaniac, la TVS

Gratare de 1 Mai pe 30 aprilie, la Paleu

lac paleu

Anul ăsta, 1 Mai a fost pentru mine pe 30 aprilie. Şi nu mi-a părut rău. A fost lejer, fără aglomeraţie. Am făcut un grătărel şi un mic pe malul lacului de la Paleu.

Aşa, ca un double date cu consoartele (una legală, alta ba). 🙂

Împreună cu vechiul meu prieten O., l-am copiat pe celebrul Bear Grylls, supravieţuitorul prin excelenţă – proaspăt dat afară de la Discovery. De la instalaţia de grătar am folosit doar grilajul, deoarece am ţinut să frigem cărnurile cu un foc făcut direct pe pământ. Continue reading Gratare de 1 Mai pe 30 aprilie, la Paleu

Religia şi înţelegerea timpului universal

stock-vector-religion-signsO cugetare la miez de noapte:

Un amic îmi transmite, uşor contrariat, că religia combate tot ceea ce a dus la supravieţuirea cu succes speciei umane până în prezent. Şi, aş adăuga eu, religia respinge şi derivatele pornirilor primare ale speciei umane. Derivate care au luat naştere şi s-au ramificat tocmai datorită succesului avut de specia umană în avântul său de a domestici planeta la modul plenar.

Vă întrebaţi, probabil, care sunt pornirile sau atributele astea primare. E vorba, desigur, despre: Continue reading Religia şi înţelegerea timpului universal

Nu sunt floare, da’s arbust!

calin-viburnum

„Călin” este numele unui arbust. O plantă medicinală. Aflu de pe Wikipedia că arborele creşte în pădurile din zonele de câmpie, de deal şi chiar de munte. Are frumoase fructe de culoare roşiatică, sub formă de ciorchine.

Călinul nu creşte degeaba: fructele sale ajută la scăderea tensiunii arteriale. Şi coaja sa e folosită în industria de medicamente.

Dacă eu sunt arbust, mama mea chiar e o floare. E Floarea.

La multi ani celor care poartă nume de flori.

Sărbători fericite creştinilor ce sărbătoresc azi Paştele.

Hristos a Înviat!