Întrebarea este exercițiul ce aprinde licărul inteligenței umane. Nu putem progresa fără să ne punem întrebări. Vom găsi răspunsuri la problemele ce ne preocupă doar adresându-ne întrebările care contează. Acțiunea se cere precedată de gândire, iar gândirea nu se poate manifesta în absența dubitativului.
Continue reading Ce ne-am face fără întrebări?Category: Ganduri
După 18 ani
Aniversarea majoratului meu în presă, la Jurnal Bihorean și Bihor Online – www.bihon.ro – coincide cu o schimbare majoră în viața mea profesională. Aventura mea în presă se oprește, după 18 ani care m-au format și modelat cu adevărat, ca om și ca profesionist al condeiului.
Je suis Paris. Je suis Ankara. Je suis Bruxelles. What about the USA?
Îi uraţi până nu demult? Uite, de acum s-ar putea să vă fie tot mai dor de ei. Saddam, Mubarak, Gaddafi, Al-Assad. Dictatorii nord-africani şi din Orientul Mijlociu au dispărut. Rezultatul: Europa a ajuns sub teroare. Şi nu se ştie când scăpăm. Poate ştiu mai bine americanii cei aducători de democraţie şi de libertate peste tot. Continue reading Je suis Paris. Je suis Ankara. Je suis Bruxelles. What about the USA?
Boldog születésnapot, magyarok! La mulţi ani, maghiari!
UDPATE: Artist şi, în acelaşi timp, om de afaceri, Alexandrina Chelu, de la Steaguri Oradea a propus deja o cocardă tricoloră româno-maghiară. Aceasta va putea fi purtată de 15 Martie, de 1 Decembrie sau cu orice altă ocazie, de către cine doreşte, desigur. CalinCorpas.ro vă încurajează s-o faceţi! Pentru comenzi, o puteţi găsi pe Alexandrina pe Facebook, aici. Continue reading Boldog születésnapot, magyarok! La mulţi ani, maghiari!
Semne bune anul are. Să ne trăieşti, maestre Chirilă!
O spun fără nicio ironie. Anul 2014 a început mai bine decât mi-aş fi imaginat. Am ajuns subiect de editorial semnat maestro Mircea Chirilă. Nu-l ridic pe Mircea în slăvi, dar mă bucur că mă ridică el pe mine. Involuntar sau, îmi place să cred eu, mai degrabă nu. Prietenii ştiu de ce…
Cred că e o premieră. E o premieră că Mircea face referiri ironice nu la un politician din plan local sau central, ci la un coleg de breaslă. Cu care, altă întâmplare sau nu, a fost coleg de platou, pe la televiziunile locale. Creştineşte. Adică, din Paşte-n Crăciun. Tot întâmplător. Sau nu. Fără să ne Extaziem reciproc, ce-i drept, vorba altui amic de presă de-al meu, Florin Ciucaş… Continue reading Semne bune anul are. Să ne trăieşti, maestre Chirilă!
33 de ani şi o întrebare
Bruce Springsteen – Tomorow Never Knows
Mâine va fi mâine, azi e azi, ieri s-a dus deja. Important e să fim AICI şi ACUM. Proiectându-ne tot timpul în viitor sau raportându-ne mai mereu la trecut, ratăm Esenţialul. Ne alienăm de noi înşine. Ne interzicem Bucuria şi orbecăim, în loc să Îl simţim. Pentru că El este cu noi dintotdeauna. Chiar AICI şi chiar ACUM. Doar să-L recunoaştem.
[youtube]LE1oKBpkhJg[/youtube]
Where the cold wind blows
Tomorrow never knows
Where your sweet smile goes
Tomorrow never knows
You and me we’ve been standing in my den
Waiting for that time to come
Where the green grass grows
Tomorrow never knows
In the field your long hair flows
Down by the tail end of the tracks
Beneath the water tower
I carried you on my back
Over the rusted spikes of that highway of steel
When no more thunder sounds
Where the time goes
Tomorrow never knows&
Where he who waits for the day’s riches will be lost
In the whispery town
Where the river flows
Tomorrow Never Knows
***
O piesă care, întâmplător sau nu, e melodia mea de apel de pe telefon.
Proteste peste tot. Episodul Ucraina din Viena.
Tabără de rezistenţă la Pungeşti, toată toamna proteste împotriva cianurilor la Roşia Montană, Parlament asediat şi ocupat (!) de protestatari, în Bulgaria. Proteste masive în Ucraina, împotriva guvernului abuziv, ce s-a dat cu ruşii.
Duminică, la Viena, am participat, pentru scurtă vreme, la un miting de protest împotriva deciziei regimului Ianukovici, de a îndepărta Ucraina de Uniunea Europeană, apropiind-o, implicit, de Rusia. Împotriva unui guvern la fel de opresiv aşa cum începe să se arate şi cel din România.
Europa freamătă. Lucrurile se vor precipita pe întreg mapamondul. Vine o perioadă plină de transformări. Continue reading Proteste peste tot. Episodul Ucraina din Viena.
Nelson Mandela s-a înălţat la ceruri
Rest in peace, Nelson Mandela. pic.twitter.com/hit2gliFY5
— Maley's Bhoys (@MaleysBhoys) December 5, 2013
Corpaş a fost la Alba Iulia, 1 Decembrie 1918!
Domnul din imagine este Ioan Corpaş, străbunicul meu, fost primar. Bunicul tatălui meu, Nistor şi tatăl bunicului meu, Nestor.
Ioan Corpaş a fost unul dintre cei 1228 de delegaţi care, la 1 Decembrie 1918, semnau Declaraţia de Unire a Ardealului cu Regatul României, la Alba Iulia.
Mai am un străbunic, pe Graţian Horgoş, celălalt bunic al tatălui meu şi tatăl bunicii mele, Veturia, cel care, la rândul lui, a fost delegat la Alba Iulia, la 1 Decembrie 1918. Graţian Horgoş a reprezentat raionul Marghita, regiunea Crişana. Mai mult, înţeleg de la rude că a şi luat cuvântul!
***
Mulţumesc, Monica Popovici!
România de mâine se construieşte azi. Prin acţiune şi solidaritate.
Din motive de ordin tehnic, repostez următorul articol:
Cumpărând un produs românesc similar calităţii produsului importat, dai de lucru unui alt român. Aşa, poate avea şi poporul ăsta o şansă la dezvoltare. Diferenţa dintre un popor şi o populaţie se realizează prin atitudine, solidaritateşi acţiune socială. Dacă România de mâine va fi puternică, fluxul energetic va veni de jos în sus. Strada de azi e mult mai responsabilă decât politrucii ce-şi poartă cravatele pe care ar trebui să le folosească drept ştreang. Iar atunci când strada de azi se va transforma în mintea cea responsabilă aRomâniei de mâine, ţara noastră va înflori. Noi toţi vom înflori, indiferent de etnia în care ne-am născut. Dacă nu se va întâmpla aşa, vom dispărea. Cu totul.
Unora le este teamă
Lumea se schimbă şi Lor le e teamă. Le e teamă pentru că lumea aceasta nouă nu va mai putea fi manipulată. Nu va mai putea fi controlată. Le e frică de Revoluţia conştiinţelor. Sunt îngroziţi de viitorul pas în evoluţia conştiinţei umane. Pentru că atunci când ne vom trezi din coşmar, vom fi realizat deja că lumea lor era doar un mare Fals. Iar atunci nu vom mai avea nevoie de Ei. Pentru că noi VOM ŞTI SĂ FIM.
Facebook – interzis pentru proteste Continue reading Unora le este teamă
Să îndrăznim să privim mai mult spre cer!
Câtă vreme nu vom înţelege că timpul nu curge într-un singur sens şi că trebuie să privim dincolo de propriul trai mărunt, vom rămâne dezorientaţi. Du-te la lucru, hai acasă, fă aia, fă cealaltă. Obligaţii, “n-am timp” nici de mine, nici de alţii, supărări, aşteptări prea mari, dezamăgiri inevitabile. Din partea “vieţii”, a familiei, a cunoscuţilor. Inimă amară. Ne revenim şi ne facem planuri de viitor. Când sunt iar zădărnicite, ne regăsim într-o nouă stare de dezamăgire. Trecem mai uşor peste sau luăm lucrurile crunt, cufundaţi în propria-ne năpastă. După “norocul” şi firea fiecăruia. Continue reading Să îndrăznim să privim mai mult spre cer!
Iubire fara prescurtari si Libertate fara prejudecati
Inerţia perpetuantă, paradoxal productivă ori schimbarea bruscă, aducătoare de aer proaspăt.
Preferăm statornicia săditoare a culturii civilizaţiei noastre sau revoluţia socială/economică/revoluţia mentalităţilor – aducătoare de progres, chiar dacă uneori contestat, în fază incipientă?
Raţiunea prea seacă a supravieţuirii este condiţia impusă societăţii în care trăim şi asumată într-un mod dobitoc de prea mulţi. Ce-ar fi ca măcar pentru măcar trei zile (cât ţine o minune, nu?) să lăsăm la o parte prejudecăţile, fricile, grija zilei de mâine, datoriile, BANUL, pentru a abandona SUPRAVIEŢUIREA şi a îmbrăţişa VIAŢA? Sună cam utopic. Dar, Continue reading Iubire fara prescurtari si Libertate fara prejudecati
Viaţa, Curs şi recurs.
Curs, deoarece venim de undeva şi mergem spre altceva. Chiar dacă n-o ştim. Chiar dacă n-o facem drept, ci pe alocuri hidos de strâmb.
Recurs, pentru îndoielile, regretele, remuşcările, amintirile chiar, uneori chiar frica zilei de mâine, ce ne însoţeşte cursul ca o umbră. O umbră ce stă cu faţa la slăbiciunea fiinţei tale şi cu spatele la calea ce se aşterne înainte.
O cale lină. Ori prăpăstioasă. Sau una afânată, dar plină de hârtoape. O cale, însă, mai uşor de străbătut dacă-ţi convingi umbra recurentă a îndoielilor să te însoţească de alături..