Harta alăturată ilustrează Israelul şi Palestina de astăzi, conflictul ce va dăinui până la sfârşitul lumii, după umila mea părere. Teritoriul în verde este controlat de Autoritatea Palestiniană, din Cisiordania (West Bank – eng.) şi Fâşia Gaza.
În ciuda liniei de demarcaţie trasată în 1967, între Israel şi Palestina, statul Israel continuă să colonizeze Ierusalimul de Est şi Cisiordania, după cum se poate observa pe hartă. În Cisiordania controlată de Autoritatea Palestiniană sunt oraşe istorice precum Hebron, Ierihon şi oraşul naşterii Domnului, Betleem.
Cu două zile înainte de Crăciun, pe 23 decembrie 2016, Consiliul de Securitate al ONU a găsit de cuviinţă să adopte o Rezoluţie prin care condamnă coloniile israeliene din Cisiordania – aşa-numitele teritorii (palestiniene) ocupate de Israel din 1967. ONU a statuat că acţiunile statului Israel violează dreptul internaţional, neavând suport legal internaţional. Cu toate acestea, dincolo de mesajul moral, Rezoluţia ONU nu vine cu repercusiuni împotriva statului Israel.
Rezoluţia a trecut cu 14 voturi la zero, membrii permanenţi China, Franţa, Rusia, Franţa şi Marea Britanie votând “pentru”. La fel au votat şi membrii nepermanenţi Spania, Ucraina, Japonia, Noua Zeelandă, Malaezia, Egipt, Angola, Senegal, Venezuela şi Uruguay.
Statele Unite s-au abţinut în mod strategic, deşi aveau drept de veto.
Până aici, niciun substrat. Doar că Israelul a reacţionat vehement împotriva administraţiei Obama, pe picior de plecare de la Casa Albă. Guvernul israelian l-a acuzat pe preşedintele Barack Hussein Obama însuşi că a orchestrat Rezoluţia ONU! Cu aceeaşi ocazie, preşedintele ales al SUA, Donald Trump a ţinut să dea asigurări Israelului că SUA vor rămâne un aliat ferm în timpul administraţiei sale.
Atâta vreme că SUA şi-a făcut un obicei de a se opune prin veto numeroaselor Rezoluţii ONU, această nouă Rezoluţie nr. 2334 din 23 decembrie 2016 ridică numeroase semne de întrebare. Încearcă, oare, administraţia Barack Hussein Obama să demonstreze ceva la spartul târgului? Dacă da, ce? Şi, mai ales, cui foloseşte?
Nu cred că Israelul se va putea mulţumi vreodată cu linia de demarcaţie trasată în 1967 şi dacă luăm dreptul istoric al acestor pământuri, ştim bine că arabii musulmani nu existau încă în istorie, în vremea regilor David şi Solomon. Sunt convins că statul Israel, prin politica paşilor mărunţi, va încerca, până în pânzele albe, să unifice întregul pământ al fostului mare regat al lui Israel, pe care ei, evreii, îl consideră un drept divin – Pământul Făgăduinţei, pământul patriarhilor Avraam, Isac şi Iacob – cel care şi-a schimbat numele în Israel – către care i-a condus Moise, în Exodul din Egipt. Pe de altă parte, sunt convins că statele arabe musulmane le vor face viaţă grea evreilor în lupta lor inegală cu palestinienii arabi musulmani.
Consider că problema dreptului istoric asupra pământului Iudeei (ce face parte din Cisiordania), acolo unde a predicat Lumina lumii – Domnul nostru Iisus Hristos – ar trebui privită că mult mai multă grijă şi înţelepciune de lumea creştină. Inclusiv de statele creştine, cele care, oricât s-au laicizat, sunt populate în marea lor majoritate de creştini.
Remarc tendinţa Naţiunilor Unite, inclusiv a ţărilor vestice, de a se distanţa de Israel, susţinând cauza palestiniană. Vesticii cred că, astfel, vor aduce pacea în zonă. Consider naivă o asemenea atitudine, deoarece sunt convins că nici agenda evreiască şi nici cea arabă nu se vor mulţumi pentru multă vreme cu un compromis, fie el semnat şi parafat de ambele părţi. Mi-e greu să cred că arabii musulmani vor tolera un stat evreiesc Israel în coasta lor. La fel, tenace cum îi ştim, cu o istorie multimilenară, evreii vor face imposibilul pentru a coloniza teritoriile musulmanilor palestinieni, deoarece idealul spre care tinde Israelul modern este Regatul regelui David.
Având în vedere improbabilitatea unei păci de durată, reciproc avantajoasă ebreo-musulmană în Orientul Mijlociu, cred că întrebarea din titlu este cât se poate de legitimă: De ce este ONU anti-Israel? Nu cumva această atitudine vine să scufunde, de fapt, insula evreiască în marea arabo-musulmană din această regiune a lumii?
Poate că atitudinea ONU ar trebui să ne dea de gândit şi nouă, românilor, în perspectivă. Să nu uităm că suntem o insulă daco-romană cu elemente consistente de latinitate, într-o mare slavă, iar amiciţia ungaro-rusă nu este nici aceasta una de natură să ne entuziasmeze.
