Super-turbina CET pe gaz s-a defectat. Cui dă de gândit?

Turbina pe gaz de la CET Oradea, furnizat de General Electric, are probleme de funcţionareDupă dezastrul de pe Dealul Ciuperca, aflu acum că super-turbina pe gaz de la CET Oradea a intrat întru adormire. Până la o concluzie relevantă a celor de la General Electric, turbina pe gaz ce, împreună cu tot ansamblul noii centrale de la CET a costat 54 de milioane de euro, ia o pauză nedefinită. I-o fi fost greu, după doar zece săptămâni de funcţionare. Iar CET-ul funcționează acum ineficient, cu ce i-a mai rămas, ca în regim de avarie.

 

Iată cum cea mai mare investiţie a Primăriei Oradea tuşeşte acum din cauza… poluării! Poluării cui?! Poluării din zona Borşului, mă lămureşte Stănel Necula, şeful de la Termoficare.

Mi-ar veni uşor să incriminez acum administraţia Bolojan. Mai cu seamă că problema nu este deloc simplă. Chiar dacă, aparent, nu pare foarte complicat să rezolvi nişte filtre de aer ce s-au înfundat şi au generat oprirea turbinei General Electric, prin scăderea drastică a debitului de aer. Mai cu seamă că eu unul am fost şi am rămas un contestatar constant al soluţiei alese pentru retehnologizarea CET Oradea, prin opţiunea pentru gaz. Din 2011 încoace, critic constant opţiunea grotească pentru gaz – o greşeală strategică pentru orice om care face câţiva paşi în spate pentru a vedea tabloul general şi care îndrăzneşte să vadă cu ochii lui şi să gândească cu capul său. Întreprinderi tot mai riscante în ziua de azi.

Nu-l voi critica pe Bolojan. Nu-l transform în victimă. Chiar dacă, în definitiv, victimele suntem noi, orădenii care plătim scump termoficarea produsă într-un CET lipsit de turbina cea nouă – tichia de mărgăritar a Oradiei, aşa cum scriam în urmă cu jumătate de an. Sau, mai degrabă, tichia de mărgăritar a administraţiei locale marcate de personalitatea primarului cu multe la activ, bune şi rele.

În ciuda lipsei criticii adresate unei persoane ce nu poate fi atotştiutoare, îmi rămân, totuşi, nişte întrebări pe care le trec aici, în speranţa că, într-o bună zi voi primi răspunsurile de care avem nevoie cu toţii. Sper ca răspunsurile să-mi invalideze scepticismul şi, într-un final, să rămân doar cu eticheta unui “Toma necredinciosul”. Deşi tare mi-e că, fără să-mi doresc, voi fi avut dreptate să contest decizia privind destinul CET şi, implicit, al orădenilor.

Citeşte ştirea cu detaliile tehnice, pe Bihon.ro: Defectiune la turbina pe gaz de la CET

Iată-le:

De ce, dacă Germania a găsit de cuviinţă să-şi intensifice industria extractivă şi energetică pe cărbune din Valea Ruhr-ului, modernizându-şi centralele pe cărbune, noi, la Oradea nu am putut să vedem că avem soluţii locale pentru cărbune şi, implicit, să ne modelăm capacităţile raportat la materia primă pe care o putem controla, unde există o piaţă concurenţială feroce în România, Estul şi Centrul Europei?

De ce am scos ochii orădeanului că retehnologizarea pe gaz este mult mai ieftină pentru Primărie, comparativ cu o retehnologizare pe cărbune, ce includea filtre de desulfurare anti-poluare, fără să ne gândim nicio clipă şi la factura orădeanului pentru încălzire?

Dacă este atât de scumpă şi ineficientă varianta retehnologizării pe cărbune, de ce fabrica Zahărul de pe Borşului, condusă cu mână privată, a optat pentru independenţa energetică inclusiv faţă de CET, prin construirea unei centrale proprii pe cărbune?

De ce, în definitiv, mizăm atât de cinic pe proasta memorie colectivă, atunci când facem alegeri şi ne permitem să facem declaraţii ce se bat cap în cap, de la un an la altul, pe o temă atât de gravă pentru orădeanul cu venituri modeste? Iată evoluţia discursului pro CET pe gaz: ba că va fi mai ieftină Gcal pe gaz (prin anii 2008 – 2009), după care să fim asiguraţi că în orice caz nu va fi mai scump (2011 – 2012), pentru ca, venind la zi, să aflăm că, în definitiv, ne bazăm pe creşterea veniturilor populaţiei şi, implicit, pe o pondere mai mică în coşul familiei a cheltuielilor cu încălzirea, chiar dacă Gcal CET-ului pe gaz va fi mai scumpă (2016). Toate acestea într-un judeţ care, în ciuda şomajului redus, rămâne, în mod paradoxal, cu salarii de neam prost, în coada ţării.

În fine, o întrebare pe care decidenţii noştri locali probabil n-o intuiau în urmă cu câţiva ani, deşi nu putea fi foarte greu. De ce să îţi baţi singur cuie în tălpi şi să optezi pentru o materie primă al cărei preţ nu-l poţi controla, din cauza importurilor de gaz, când ai alte variante la-ndemână, evidenţiate inclusiv în Strategia energetică naţională? Mai cu seamă când ştii că ai la dispoziţie un sistem de termoficare şvaiţer, pe care se va lucra ani buni de-acum înainte, spre disperarea orădenilor. Iar de aici se poate trage o întrebare şi mai dureroasă:

Cum putem spera noi, orădenii, că ne vom putea încălzi eficient bazându-ne pe un sistem de termoficare centralizat, perimat, gândit în alte vremuri, într-un sistem economic comunist bazat pe fabrici şi uzine energofage, ce generau apă fiartă ca materie reziduală produsă de centralelele electrotermice? Se ştie prea bine că actualul sistem centralizat CET (SACET) nu va putea funcţiona viabil multă vreme de acum încolo, dacă-şi va pierde între timp punga critică de clienţi. Şi, oricât ar încerca municipalitatea, oamenii nu vor putea fi ţinuţi captivi mult timp, câtă vreme generaţiile se schimbă, soluţiile de încălzire se diversifică, iar termoficarea centralizată va continua să prezinte probleme ce se tratează cu… medicamente.

Gândirea liberală ar trebui să vină în întâmpinarea vremurilor, nu să le readucă pe cele deja trecute, înfiorându-ne. La figurat, dar mai ales la propriu!

Din aceeaşi serie:

Gazul şi monopolul CET îi zburleşte pe orădeni

Bolojan – concurenţă serioasă pentru Romica Jurca

Pretul gazelor creste. Deci trecem pe gaz

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *