Duminică sărbătorim Paştele catolic. În schimb, ortodocşii postesc în continuare. Pentru ei, Hristos mai aşteaptă până să învie. Suntem în secolul XXI şi ne chemăm unii pe alţii creştini. Zicem că Europa se identifică încă cu creştinătatea, chit că cultura europeană s-a laicizat demult.
Dacă judeci după moştenirea religioasă, după bisericile monumentale, ai zice că Europa laică este chemată să-şi croiască destinul raportându-se tot la generoasele percepte creştine.
Şi totuşi, acum, în pragul Paştelui Bisericii Universale Catolice a lui Cristos, îmi vine brusc în minte imaginea Hagiei Sofia din Istanbulul de azi. Chiar acolo, în inima creştinătăţii răsăritene, Islamul a izbândit în anul 1453, iar catedrala patriarhală s-a transformat sute de ani într-o moschee.
Cei ce nu învaţă nimic din greşelile istoriei, le vor repeta. Schisma dintre cele două creştinătăţi a rupt Europa în două de aproape 1.000 de ani. Azi, Europa se află din nou sub asaltul culturii islamice, ce poartă în ea germenii nesătuli ai expansiunii. Să nu fim naivi: refugiaţii aduc cu ei o altă cultură – Islamul. Iar oamenii ăştia vor avea copii. Nu puţini. Cred că nici România nu e ferită de viitoarele schimbări demografice drastice.
Islamul este ca un adolescent care vrea să cucerească lumea. Cea mai tânără dintre marile religii ale lumii, Islamul are şi cel mai nestatornic comportament. Dacă ne uităm şi mai cu aplecare spre trecut, vom vedea cum cele mai vechi tradiţii spirituale – buddhismul şi hinduismul – sunt şi cele mai paşnice. Nu vom vedea războaie purtate în numele acestor religii. Creştinismul a avut, la rându-i, perioada sa de maximă expansiune, adesea înecată în sânge, dacă ne gândim la cucerirea Americilor şi la Cruciade. Acum, creştinismul s-a aplatizat. Lumea occidentală, cea purtătoare de cruce, s-a laicizat şi şi-a pus tradiţia spirituală într-un con de umbră.
Pe acest fond vine Islamul fundamentalist, promovat de unii ce înţeleg într-un fel anume religia adusă de profetul Mahomed, în secolul VII după Christos, cu cultură şi civilizaţie diferite de cea occidentală şi, de bună seamă, cu valori diferite. Sunt alarmiştii care văd Europa islamizată total în acest secol şi nu e de mirare că ruşii sunt cei ce încearcă să inducă o perspectivă sumbră în mintea europenilor, deja tracasaţi de valul de imigranţi, majoritatea musulmani, veniţi la pachet cu atentatele în serie.
Un videoclip despre tendinţele demografice ale Europei, ce merg înspre islamizare:
În acest context, se pune la încercare unitatea europenilor, capacitatea liderilor europeni de a lua măsuri hotărâte, drastice, prin care să-şi protejeze cetăţenii de valul de teroare şi, de ce nu?, chiar de pericolul islamizării Europei. Dacă Europa s-a laicizat, ieşind de sub trena Bisericii creştine, aceasta nu ar trebui să aducă cu sine ignorarea unui alt pericol: şi anume deschiderea largă a unei alte porţi, pentru intrarea Europei într-un nou Ev Mediu întunecat, adus de dictatura legilor Sharia a semilunei islamice. Comunităţile musulmane din Europa Occidentală au obţinut deja aplicarea legii divine islamice Şaria (Sharia -eng.) şi sunt într-o campanie continuă pentru extinderea acestui set de legi de sorginte islamică ce nu are nimic de-a face cu valorile democratice europene. Legea islamică Şaria este deja aplicată în zone din Marea Britanie, Franţa, Belgia, în pofida legilor statelor respective. Această lege islamică prevede ambutarea membrelor şi alte pedepse medievale pentru cei ce nu respectă legile islamice impuse de către liderii religioşi islamici ai comunităţilor respective – de exemplu amputări pentru hoţi, moarte prin lapidare pentru soţii infideli şi pentru homosexuali.
Este deja o certitudine faptul că scăderea demografică a europenilor este suplinită cu imigranţi musulmani. Este cunoscut faptul că demografia Europei se schimbă. Sunt tot mai mulţi musulmani, tot mai multe biserici se transformă în moschei. Toate acestea vor duce, într-un final, la islamizarea Europei, dacă nu se întâmplă nimic spectaculos în mentalul europenilor. Putem afirma, fără teama de a greşi, că totul se întâmplă pe fondul decadenţei creştine. Nici nu poate fi altfel, atunci când creştinismul este tot mai fărâmiţat, iar liderii celor două mari Biserici tradiţionale nu sunt în stare să se înţeleagă nici măcar pentru sărbătorirea în comun a Învierii Domnului – cea mai mare sărbătoare creştină.
Dacă ecumenismul creştin pare că a eşuat, poate nu ar strica să punem mâna pe Coran, măcar pentru a înţelege mai bine ce urmează să ni se întâmple.
Un film ce arată tensiunile sociale din Europa de Vest, pe fondul încercărilor de impunere a legii Sharia de către imigranţii islamici:
Citeşte şi:
Je suis Paris. Je suis Ankara. Je suis Bruxelles. What about the USA?