Jocul de-a scaunele… politice (şi fantoma Alianţei D.A.)

Cornel Popa - Gavrila Ghilea

Vă aduceţi, probabil, aminte de un joc al copilăriei – jocul scaunelor muzicale – în care, după ce se oprea muzica, un copil rămânea întotdeauna în picioare. Invariabil, un scaun era în minus. Cam aşa e şi-n jocul cu scaunele politice. Pe plaiurile bihorene, măcar un partid e lăsat pe dinafară, tot timpul. Sunt patru filiale mari şi late: PNL, PSD, PDL şi UDMR. Iar scaunele doar trei. Atât la Primărie, cât şi la Consiliul Judeţean.

Din 2012 încoace, Puterea în plan local o deţine PNL şi, la un pas în spate, PSD. Obişnuiţi să fie eterni, atât în conducerea PMO, cât şi a CJ Bihor, maghiarii au rămas doar cu jilţul de vice de la Judeţ, după ce Bolojan i-a tratat cu refuz, în 2012. Campania electorală a UDMR nu putea fi uitată… PDL este o Cenuşăreasă politicii locale, din 2008 încoace. Nici PSD nu s-a simţit deloc bine între 2008 şi 2012, dar USL i-a aranjat foarte bine, până la urmă, şi în plan local. Nimeni nu i-a mai prins pe portocalii în vreo alianţă locală, iar aspectul a fost resimţit cu adevărat de către primarii acestui partid doar din 2012, când a căzut Guvernul PDL. Preşedintele filialei, Gavrilă Ghilea ştie că nu-ţi poţi menţine hegemonia asupra unui partid decât dacă primarii tăi sunt sătui, măcar pe jumătate. Dar iată că filiala PDL Bihor a ajuns în situaţia de a fi săltată constant de la împărţirea banilor de către Consiliul Judeţean. Iar de la Bucureşti nu mai vine nimic, de când cu Guvernul Ponta.

„Colacul de salvare” pentru PDL Bihor ar putea fi anunţata fuziune cu PNL. După ce până nu demult îşi aruncau vorbe grele, Ghilea şi Cornel Popa au apărut recent la braţ, pentru a anunţa că deja sunt mai prieteni şi că vor face totul pentru ca în Bihor viitorul partid-mamut „PNDL” (acronim ales de mine, din spirit… liber) să nu se nască „cu forceps-ul”. Însă de la vorbe la fapte e cale lungă. O dată ce va fi coleg de partid cu Popa, Ghilea aşteaptă acum ca şi Consiliul Judeţean să-şi întoarcă privirea spre primarii ce vin înspre „PNDL”, pe filieră portocalie. Se cere ca un vicepreşedinte al Consiliului Judeţean să vină dinspre (încă) partidul oranj. Însă aceasta ar însemna ca preşedintele de Judeţ, Cornel Popa, să renunţe la unul din aliaţii săi: Kiss Alexandru (UDMR) sau Ioan Mang (PSD). Chiar dacă nu demult anunţa împreună cu Kiss o alianţă PNL-UDMR în Bihor până în 2020 (!), văzând în maghiari parteneri de nădejde, cu care – aspect esenţial – nu se bate pe acelaşi electorat. Popa nu ar vrea să se îndepărteze prea tare nici de Mang, câtă vreme unele proiecte majore ale judeţului au nevoie şi de susţinerea Guvernului PSD… Grea ecuaţie pentru Cornel Popa. Dinspre Primărie, Ilie Bolojan l-ar monta pe Popa să renunţe la „vicele” UDMR, dând exemplul său din 2012, când i-a trecut pe maghiari între paranteze. Dincolo de nevoile fuziunii cu PDL, primarul are tot interesul să spargă „troica” de la CJ, cea care îi poartă sâmbetele cu unele proiecte la care Bolojan ţinea sau ţine încă foarte mult: vezi mutarea Muzeului în Cetate şi centura metropolitană. Pe de alte parte, Bolojan însuşi ar trebui să renunţe la „vicele” său, Mircea Mălan, dacă vrea să-i dea un exemplu lui Popa despre cum se poate face o alianţă românească în trei, la Oradea. Aceasta dacă nu vrea să se pună rău de tot cu PSD-ul, cu care, oricum, a mai avut contre şi în trecut. Şi, implicit, să-i facă vânt „vicelui” roşu, Mureşan.

Suntem la jumătatea lunii iulie şi mâine-poimâine alegerile prezidenţiale bat la uşă. În octombrie vom fi deja în plină campanie electorală. Fără o mobilizare exemplară atât a primarilor PNL, cât şi a celor PDL, va fi greu ca viitorul candidat al Dreptei să-l poată învinge pe Victor Ponta. Atât în Bihor, cât şi oriunde în ţară. De altfel, viitorul anunţatului partid născut din PNL şi PDL stă în activiştii din teritoriu. Dacă primarii celor două formaţiuni vor trage la acelaşi ham, atunci proiectul lui Antonescu şi Blaga, susţinut şi de Johannis, are o şansă. Dacă nu se va întâmpla aşa, atunci anunţata „Dreaptă unită” va fi doar un avorton politic. Şi, în acest caz ne aşteaptă o lungă domnie roşie. Ceea ce, oricum am lua-o, nu sună prea bine pentru un Bihor condus de doi liberali.

Din fruntea Judeţului, Cornel Popa le ştie pe toate acestea. Sunt convins că mai ştie şi că orice carte ar alege să joace, joacă la risc. E evident şi că pedeliştii nu vor putea fi mobilizaţi dacă nu li se oferă un consistent „os de ros” dinspre CJ Bihor, echivalent cu o funcţie de vicepreşedinte. Însă îşi poate aduce aminte cum în 2004 a trăit pe propia sa piele experienţa Alianţei DA PNL – PD. Atunci, deşi era aliat cu Băsescu şi PD la nivel naţional, Popa era ţinut în Opoziţie de primarul Filip pe toate liniile, în plan local. În Bihor, PNL devenea relevant abia în 2005, când Băsescu a ajuns la Cotroceni şi Tăriceanu a devenit premier, cu un deputat Cornel Popa tot mai influent şi cu Bolojan ajuns prefect. Deloc întâmplător, tot Bihorul a fost primul judeţ unde s-a denunţat Alianţa D.A. Acum, istoria s-ar putea repeta. Cu rolurile schimbate şi un PDL rămas, în continuare, fără scaun. Mai ales dacă Popa nu crede cu adevărat în şansele candidatului „Dreptei unite «PNLD»”… Pentru că, nu-i aşa?, strategiile de la Centru nu puşcă întotdeauna cu cele din teritoriu.

1 thought on “Jocul de-a scaunele… politice (şi fantoma Alianţei D.A.)”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *