Unii colegi din presa locală nu s-au sfiit să-l eticheteze „Popa prostu’”. Plăcerea preşedintelui Consiliului Judeţean de a juca cărţi şi lentoarea cu care se mişcă lucrurile la CJ i-a adus această etichetă lui Cornel Popa. Eu, unul, nu m-aş grăbi neapărat cu asemenea etichetări, mai ales când vorbim despre unul atât de hârşit în politică precum este preşedintele PNL Bihor. Deşi… nu pot să nu constat virajul brusc pe care îl face Popa într-o perioadă scurtă de timp. La începutul lunii martie apărea la braţ cu primarul Ilie Bolojan pentru a anunţa că susţine ideea acestuia, de a muta Muzeul în Cetate. Sigur, alt subiect prezentat era susţinerea comună pentru Aeroport, oferită de CJ Bihor şi Primăria Oradea. Mesajul politic subliminal ce se dorea transmis era că PNL Bihor este unit, iar cei doi, Popa şi Bolojan, sunt puşi pe treabă şi acţionează în comun pentru binele municipiului şi al judeţului, deşi liberalii au trecut în Opoziţie la Bucureşti. Astfel, dacă PSD, UDMR sau PDL ar fi încercat să pună tălpi, ar fi fost puşi de către cei doi lideri liberali în posturi de „gică contra”, blocatori ai proiectelor judeţene de mare interes.
La numai două săptămâni de la poziţia comună luată cu primarul Bolojan, iată că Popa Cornel iese în public şi cu preşedintele UDMR Bihor, Kiss Alexandru, pentru a anunţa că la nivelul CJ Bihor alianţa cu UDMR şi PSD rămâne în picioare şi e mai tare ca niciodată. Mai mult, cei doi îşi jură credinţă pentru încă şase ani de acum încolo, până în 2020. Şi mai important, la capitolul „mutarea Muzeului”, Popa o dă cotită, arătând că va face exact ceea ce se va stabili în alianţa cu cei doi, Kiss şi Mang. Nici mai mult, nici mai puţin. Iar Kiss, în stilul său, ne-a transmis că UDMR nu va vota mutarea Muzeului în Cetate. Mai ales că este ideea primarului de Oradea. Dar nu numai de aceea… Semn că, o dată cu înnoirea jurămintelor cu UDMR+PSD, Popa a acceptat să cânte pe partitura aliaţilor săi şi mai puţin pe cea a primarului de Oradea, cu care este coleg de partid.
Popa nu ne-a spus însă până la capăt care sunt motivele reale pentru care a făcut acest joc, ce nu-l va face foarte drag în ochii lui Bolojan. Iată unul: este vorba despre frica lui Popa de a pierde susţinerea primarilor din PNL Bihor şi, implicit, puterea în filiala locală. O dată partidul trecut în Opoziţie, primarii se tem de o austeritate crâncenă. Chit că nici cu Chiţoiu la Finanţe nu primeau decât firimituri. Firimituri pe care Popa speră să le procure pentru ai săi din partea aliaţilor Kiss şi Mang, cu trecere la Bucureşti. Nota bene, aceasta într-un an electoral în care PSD este adversarul evident al PNL, măcar cât timp rămâne Crin şef la liberali…
Un alt motiv: teama de a ajunge un preşedinte izolat al CJ Bihor, aşa cum a păţit-o Radu Ţîrle (un frate de alt soi), după ce a pierdut susţinerea PNL şi, la pachet, cea a UDMR, pe care, de fapt, nici nu o avusese vreodată. O altă teamă nespusă a lui Cornel Popa se cheamă chiar Ilie Bolojan, primarul Oradiei fiind pe o pantă ascendentă în partid. În mod natural, Ilie Bolojan este cel mai probabil succesor al lui Popa la şefia PNL Bihor. Poate chiar din 2015, dacă lucrurile merg prost pentru Cornel Popa, în acest an. De aceea, nu cred că i-ar fi fost greu cuiva să-i inoculeze lui Popa în cap pericolul unui puci care i s-ar pregăti chiar în propriul partid, o dată ce fostul senator ar fi ajuns să fie un preşedinte izolat, impotent, al CJ Bihor.
Aşadar, între o alianţă a fraţilor de partid, adică cu Bolojan şi una cu fraţii de cruce din UDMR şi PSD, aflaţi inevitabil pe contrasens (măcar politic) cu primarul, Popa a ales varianta de cruce. Cea care îi dă o majoritate în plenul Consiliului, măcar deocamdată. Sigur, o majoritate a compromisului, în care puterea preşedintelui de Judeţ se va împărţi cel puţin egal la trei. Între o luptă cu Kiss şi Mang – aflaţi acum pe cai mari – şi un pact cu cei doi, Popa a ales varianta compromisului. Rămâne de văzut în ce măsură va fi şi una compromiţătoare de-a dreptul pentru şeful CJ. Cale de întors (la Bolojan) nu prea mai există. Nu de alta, dar nu se face să spui una şi s-o întorci ca la Ploieşti, peste două săptămâni. E vorba, desigur, despre cazul Muzeului, un subiect ce, iată, a ajuns unul cât se poate de politic. Chiar dacă problema în sine este una strict tehnico-economică.
Iată, aşadar, cum nu numai jocul de timp liber, ci şi jocul politic lui Popa a devenit unul în… cruce. Dacă se va transforma în “Popa prostu'” sau în altceva, rămâne de văzut. Cert este că în concurenţa la distanţă cu Primăria Oradea, Consiliul Judeţean are de recuperat. În cazul în care (nu foarte probabil, totuşi) se va auzi ceva de bine şi dinspre Judeţ, înghesuiala pentru asumarea meritelor va fi mare. Dar dacă lucrurile vor avansa tot cu viteza melcului, se va găsi un singur vinovat: Cornel Popa.