Semne bune anul are. Să ne trăieşti, maestre Chirilă!

O spun fără nicio ironie. Anul 2014 a început mai bine decât mi-aş fi imaginat. Am ajuns subiect de editorial semnat maestro Mircea Chirilă. Nu-l ridic pe Mircea în slăvi, dar mă bucur că mă ridică el pe mine. Involuntar sau, îmi place să cred eu, mai degrabă nu. Prietenii ştiu de ce…

Cred că e o premieră. E o premieră că Mircea face referiri ironice nu la un politician din plan local sau central, ci la un coleg de breaslă. Cu care, altă întâmplare sau nu, a fost coleg de platou, pe la televiziunile locale. Creştineşte. Adică, din Paşte-n Crăciun. Tot întâmplător. Sau nu. Fără să ne Extaziem reciproc, ce-i drept, vorba altui amic de presă de-al meu, Florin Ciucaş…

E OK. Îţi mulţumesc, Mircea. O iau drept cadou de ziua mea. Fără nicio ironie.

Acum, pentru o mai bună înţelegere a lucrurilor, o scurtă cronologie:

Episodul 1:

Realitati deformate in Bihoreanul. Pentru ce, domnule coleg Adrian Cris?

Episodul 2:

/

În loc de epilog, permiteţi-mi-l pe Eminescu. Aceasta în cazul în care azi mai e voie să faci recurs la Eminescu, fără să fii acuzat că eşti xenofob, antiprogresist, comunist, fascist sau mai ştiu eu ce. Ori poate că îmi veţi adresa acuze cum că m-aş compara cu marele poet naţional. Nu mă compar, ci doar dau copy-paste, aşa cum face şeful prefectului Claudiu Pop, prins la (sau mai bine zis “de”?) mijloc cu “mazeta”, în acest penibil caz.

Aşadar,

Criticilor mei

de Mihai Eminescu

*

Multe flori sunt, dar puţine

Rod în lume o să poarte,

Toate bat la poarta vieţii,

Dar se scutur multe moarte.

*

E uşor a scrie versuri

Când nimic nu ai a spune,

Înşirând cuvinte goale

Ce din coadă au să sune.

*

Dar când inima-ţi frământă

Doruri vii şi patimi multe,

Ş-a lor glasuri a ta minte

Stă pe toate să le-asculte,

*

Ca şi flori în poarta vieţii

Bat la porţile gândirii,

Toate cer intrare-n lume,

Cer veştmintele vorbirii.

*

Pentru-a tale proprii patimi,

Pentru propria-ţi viaţă,

Unde ai judecătorii,

Ne’nduraţii ochi de gheaţă?

*

Ah! atuncea ţi se pare

Că pe cap îţi cade cerul:

Unde vei găsi cuvântul

Ce exprimă adevărul?

*

Critici voi, cu flori deşerte,

Care roade n-aţi adus –

E uşor a scrie versuri

Când nimic nu aï de spus.

***

La mulţi (b)ani, Bihoreanului şi la mai mare! Că e nevoie mare!

Şi nouă, celorlalţi, multă minte şi mai multă Lumină. În 2014 şi în anii ce vor să vină!

//

PS: Maestre, cred că dilema ta e alta. Şi mi-e greu a te scoate din ea, recunosc. Cât despre cele ce aparent te preocupă în scris, tare îmi e că nu te scoate nici Confucius!

Cu Lumina nu ne trebuie ochelari. Nici de cal, nici de soare. Că dacă ne ascundem de ea astfel, nu mai e Lumină…

Un deontolog de viţă…