Claudiu Pop. Un prefect cu fractură de… coloană.

Claudiu PopVine o vreme când trebuie să decizi. Să te decizi. În cazul fiecăruia vine un timp când trebuie să alegem dacă vrem să fim oameni, omuleţi sau… moluşte. Nu am nimic cu aceste din urmă vietăţi. Chiar dacă le lipseşte coloana vertebrală, sunt oneste. Îşi asumă o existenţă onestă, egală cu ele însele, aşa cum au fost ele lăsate de Dumnezeu. Nu ne fac rău. Dimpotrivă. Eu mă refer însă la un alt soi de moluşte. Unele hibrid. Bipede, cu accente, pe alocuri, monstruoase. Cele care ne otrăvesc. La propriu.

Cu cât urcăm pe scară socială, cu atât creşte şi responsabilitatea noastră faţă de societate, în ansamblul ei. Este logic ca o dată cu puterea, să vină şi responsabilitatea, capacitatea de discernământ. Plecând de la discernământ şi de la firea omenească de a cântări lucrurile cu orice preţ, e inevitabil ca semenii noştri să ne dezamăgească. La fel cum, la rândul nostru, îi dezamăgim pe alţii, raportat la scara lor de valori. Sunt şi situaţii în care ne amăgim şi apoi suntem dezamăgiţi de noi înşine. Vine însă şi un timp în care trebuie să ne ridicăm din rumeguş şi să acţionăm astfel încât urmaşii noştri să spună despre noi, aşa cum ne pilduia Churchill: „This was their Finest Hour” („aceasta a fost ora lor de graţie”).

Prefectul Claudiu Pop. De fapt, omul Claudiu Pop este la o răscruce. Acum ne poate arăta din ce aluat este el făcut. Ce şi cât a înţeles el din această viaţă. De ce este el printre noi. Deşi am aflat câte ceva despre cetăţeanul Pop Claudiu Adrian, nu m-aş grăbi să îl încadrez într-una dintre categoriile de mai sus – om, omuleţ sau moluscă. O face singur, în mod involuntar. O face arătându-ne, până acum, cum te poţi ascunde după poziţia de reprezentant, pardon, de executant al Guvernului în Bihor. Ştiind că oamenii nu vor sonde lângă bazinele cu ape termale, Claudiu Pop anunţă că va ataca în instanţă iniţiativa Primăriei Sânmartin, de a organiza un referendum local, prin care locuitorii comunei să se pronunţe dacă vor sau nu exploatări de gaze şi ţiţei pe raza comunei ce includ Băile Felix şi Băile 1 Mai. Claudiu Pop procedează întocmai precum omologii săi din Vaslui şi Constanţa, cei care nu s-au jenat să conteste toate hotărârile autorităţilor locale anti-gaze de şist. Ca şi cum în România comunităţile locale sunt doar simple turme de oi ce trebuie să asculte orbeşte, mânate de farul luminos din Capitală.

Prin această acţiune, prefectul de Bihor intră în categoria „dulăilor” pe care premierul Ponta îi asmuţeşte împotriva românilor care, ajunşi cu spatele la zid, nu mai acceptă mizeriile băgate pe gât de Puterea de la Bucureşti. Procedând de această manieră, nu vreau să mă gândesc ce ar face Claudiu Pop dacă premierul Ponta i-ar pune în mână bastonul de jandarm, o dată ce s-ar trezi în Oradea şi Felix cu tabere de rezistenţă precum cea de la Pungeşti. Bănuiesc că răspunsul îl ştiţi deja. Îl ştie şi Pop, chiar dacă n-ar recunoaşte-o în ruptul capului. Poate nici faţă de el însuşi, din moment ce, iată, activitatea politică în România aduce, în cazul unora, tot mai mult cu aspecte de ordin patologic. Cum ar putea fi, oare, numiţi, premierul şi prefecţii care se dau de ceasul morţii doar pentru a lua unei comunităţi dreptul inalienabil de a-şi proteja apa, pământul şi, implicit, propria sănătate, pentru actuala generaţie şi generaţiile următoare? Ce democraţie mai e aceea când nişte politicieni aflaţi vremelnic la guvernare uzează discreţionar de toate pârghiile pe care au la dispoziţie – juridice sau chiar în forţă fizică brută – pentru a le îndrepta împotriva propriilor cetăţeni?!

Cum îşi explică (dar nu justifică) Claudiu Pop demersul său anti-referendum la Sânmartin? Bâjbâind prin Constituţie şi arătând că, vezi Doamne, bogăţiile subsolului sunt „resurse naţionale şi nu decide o comunitate locală asupra lor”. Se vede treaba că autorităţile române, fie ele locale sau la nivel naţional, s-au obişnuit să invoce Constituţia şi legislaţia după bunul plac, citind în diagonală. Spun aceasta deoarece, tot constituţional vorbind, bogăţiile subsolului aparţin, de fapt, „proprietăţii publice” (art. 136). Aşadar, nu scrie niciunde că Guvernul României deţine aceste bogăţii şi sub nicio formă nu Guvernul României este depozitarul suveranităţii naţionale.

Dacă prefectul face apel la Constituţie pentru a-şi justifica ticăloasa acţiune, demnă de premierul pe care îl reprezintă, îmi permit să invoc alte două articole constituţionale, ce pot fi foarte bine folosite drept bază legală pentru a demonstra legitimitatea referendumului iniţiat în Sânmartin. Este vorba despre două drepturi fundamentale ale cetăţenilor din această ţară: dreptul la ocrotirea sănătăţii (art. 34) şi dreptul la un mediu sănătos (art. 35). Două drepturi pe care, iată, Guvernul le ignoră cu bună ştiinţă şi pe care Primăria Sânmartin le poate invoca cu tărie în instanţă.

Guvernanţii ne vor cu orice preţ exploataţi prin metoda fracturării hidraulice a rocilor de şist. Azi, la Pungeşti şi Felix. Mâine, în toată ţara. Iar pentru ca scopurile unora ca Ponta să fie atinse, au neapărată nevoie de prefecţi cu fractură de… coloană.

Să fii sănătos, dle Pop! Şi nu uita că încă îţi poţi recupera coloana. Încă nu e prea târziu. Atunci, posteritatea va putea reţine şi „ora ta de graţie”.

***

Prefectul Claudiu Pop blocheaza referendumul anti-gaze in Baile Felix

Prefectul Claudiu Pop, cu MontBlanc la incheietura

Guvernul poate sa faca ce vrea, crede prefectul Claudiu Pop

Pilat sau pilaf, ce preferati, mr. P.?

ANI l-ar lasa sarac pe Claudiu Pop

5 thoughts on “Claudiu Pop. Un prefect cu fractură de… coloană.”

  1. Ai perfecta dreptate Caline. Pur si simplu imi este greata de politicieni. Este foarte adevarata vorba aia veche cum ca politica este o curva. Politicienii de azi sunt niste curve care le intrec pe toate curvele din istoria noastra. Cred ca vine vreme sa dam cu toti politicienii de pamant. ESte timpul sa intre in scena cei care nu fac si nu au facut politica. Este vreama sa intre in scena politica bunului simt. De 24 de ani gunoaiele care s-au perindat la putere au facut doar politica buzunarului propriu si a acolitilor lor.

  2. In final, cu toate aceste probleme, revenim la o chestie de baza: cea a educatiei. Pornind de aici, lucrurile incep sa se lege: ce este (si inseamna): natiunea, interesul national, poporul, publicul/interesul public, binele, autoritatea, reprezentativitatea? Daca definitia lor (“ce este”) le surprinde oarecum doar static, precum o poza, fixandu-le ca pe niste idealuri, insemnatatea lor (“ce inseamna”) le surprinde in dinamismul lor, teleologic, precum un film caruia nu i se stie decat sfarsitul (acel ideal de atins); cetatenii (si nu o sleahta de guvernanti efemeri mereu pusi doar pe capatuiala LOR materiala) intuiesc binele comun mai ales din perspectiva capatuielii spirituale, de aceasta data, a neamului lor. Domnului Claudiu Pop ii lipseste (ca si celor pe care-i reprezinta, adica guvernantii) tocmai educatia, pe care el o confunda cu mostenirea materiala (pe parte paterna) si crede ca aceasta este cheia succesului pentru popor: smecheria anilor tristi ai capitalismului de capatuiala pe spinarea statului. Lupei inguste, monocrome si unidirectionale a guvernantilor, poporul ii substituie un binoclu policrom cu vederea la 360°, stiindu-si mult mai bine interesul. Iar acesta este in contradictie cu cel al “politicienilor” dintr-un motiv extrem de simplu: cei ce-si spun “politicieni” a fac prin abuz de limbaj, ei fiind simpli politruci. Domnul Pop, si altii ca el, intra in aceasta categorie. Ce sa astepti de la el altceva decat nimic?! Dar cand isi permite sa actioneze, da, el trebuie oprit. Cat timp sta ca un sfinx in fotoliul lui prefectoral, e cat de cat bine; cand vrea sa actioneze, trebuie stopat. Pentru binele nostru, caci de-al lui, ca si popor, ne doare la basca.

  3. Pentru o functie efemera si Claudiu Pop, ca domn sau prefect imi e greu sa ii spun, ar face orice. M-as bucura ca o sonda sa fie amplasata la Hotel Continental si una la Millenium, afacerile familiei Pop, de unde isi trage seva puterii politice si Claudiu, si atunci sa-l vedem pe actualul efemer prefect cum ar reactiona. Pana atunci isi permite sa persifleze bihorenii sau oradenii, cu care se va intalnii si pe strada cand nu va mai fi prefect. Si atunci cand tatal sau ii va mai cumpara o functie. Ca pe puterile lui e doar o nevertebrata cu fracturi de logica.

  4. Hai pe cei ce fac trãdare,
    Jafuri în administrare
    Si hotii la drumul mare
    Sã-i dãm la spânzurãtoare.

    Unde-i unul ni-i putere
    La nevoi si la durere
    Unde-s multi puterea creste
    Si dusmanul o pãteste.
    VALERIU DUGAN, tãran din Bucovina

  5. Felicitari pt articol domnule Corpas.Sunteti singurul care ati avut curajul sa spuneti adevarul legat de dl prefect acest penticostal semianalfabet licentiat la Marghita.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *