de Cristian Horgoş
În câţiva ani poate nu vom mai avea curajul să bem din izvoarele Apusenilor fiindcă apa cianurată din mega-iazul de la Roşia va circula prin evaporare şi ploaie iar vântul va plimba pulberile nocive. (Şi chiar dacă unele izvoare vor scăpa necontaminate, cine va risca?)Şi în Bihor, la Băiţa, Voivozi şi Roşia s-au închis mine de cupru, aur, cărbune şi bauxită iar foştii mineri îşi văd de viaţă fără să se lamenteze în clipuri TV pe bani nemunciţi. Iar la Roşia Montană şomajul nu e mai mare decât media şomajului în celelalte localităţi rurale din judeţul Alba. Plus că la Roşia Montană posibilităţile de turism la Muzeul Aurului, la galeriile romane, la circuitul bisericilor şi al clădirilor monument sunt incomparabile faţă de alte localităţi montane. Totuşi, adevăratele cozi de topor nu sunt reduşii din zona Roşia care papagalicesc la TV că vor minerit, chit că RMGC vrea să practice cianuro-chimizare nu minerit.
Cozile de topor sunt la conducerea ţării. Iar Roşia Montană a devenit doar cea mai strălucitoare şi făţişă dovadă că scursorile societăţii nu pregetă să se caţere până în fruntea-frunţii ei.
Cum poate trece cu vederea, un premier ce se laudă că a fost procuror DIICOT , faptul că în spatele RMGC se află miliardarii Frank Timiş şi Beny Steinmetz, despre care te îngrozeşti când cauţi pe Internet?Cum poate un preşedinte fost lup-de-mare, să accepte redevenţe jignitoare, ca în ţările bananiere, pentru aurul e care îl putem lăsa urmaşilor sau urmaşilor-urmaşilor noştri? Şi cum să accepţi asigurări verbale pentru securitatea uriaşului iaz de decantare a cianurilor când în ţările avansate se practică garanţii de miliarde de euro pentru eventuale deversări toxice provocate de cutremure sau alte accidente naturale sau nu? (Să-şi încarce exploatatorii străini apa cianurată în autocisterne şi să o ducă în ţările care acceptă aşa ceva).Iar dacă însăşi existenţa României depinde de exploatarea imediată a aurului de la Roşia, să ne împrumutăm cu un miliard, două de euro de la Banca Mondială sau FMI şi să ne exploatăm aurul prin Statul Român, nu să milogim procentuţe de la pseudo-canadieni. Măcar să rămânem cu aurul şi să ne otrăvim cu mâna noastră.Întrebare de bază (şi acid) e de unde vine curajul premierilor, preşedinţilor şi miniştrilor care tolerează sau sprijină RMGenocide?
Nu mai ţine explicaţia că ne mint sau escamotează adevărul fiindcă ne consideră proşti ori neinformaţi. Acum e mai grav, fiindcă ei ştiu că noi ştim. Doar că nu le e frică. Suntem o naţie prea blajină şi ripostăm doar când suntem pe buza prăpastiei. Să recunoaştem, şi în ’89 am fost împinşi de la spate de servicii secrete din alte ţări. Iar de atunci niciun tată sau frate al unei victime de la Revoluţia deturnată sau de la Mineriade nu a aplicat legea „dinte pentru dinte” regizorului acestor carnagii premeditate.
Sigur, canalii politice sunt în toate ţările, mai mult sau mai puţin civilizate. Doar că nu peste tot au curajul să se cocoaţe până în fotolii de prim-miniştri şi preşedinţi. Iar dacă ajung, totuşi, până sus se înconjoară de lunetişti a căror simplă vedere le taie din pofta de mega-porcării. Însă, la noi, lucrurile se vor schimba cu adevărat doar când se va mai ridica un Iancu, fie Avram, Huniad sau Jianu. Care să-şi amintească ce înseamnă glonţul de argint al trădării de neam.
NOI NEAM UNIT. Voi cine sunteţi?