Reportaj: Rosol cel rapid şi Super-Tie Tecau

mirnyi-tecauZgura open-ului românesc a fost anul acesta mai încinsă ca oricând. La propriu şi la figurat. Prezenţa a doi jucători din top 20 ATP – Tipsarevic (nr. 10 mondial) şi Simon (nr. 16) – a făcut turneul mai atractiv. Iubitorii tenisului au cumpărat toate biletele puse în vânzare pentru semifinale, finale şi, desigur, meciul demonstrativ, cu gândul la numele mari din turneu.

Însă, aşa cum se întâmplă de obicei, nu e pentru cine se pregăteşte. Însă nu au fost nici „pentru cine s-a nimerit”, deoarece finaliştii la simplu, cehul Lukas Rosol (nr. 48 ATP) şi spaniolul Guillermo Garcia Lopez (nr. 87 ATP) au fost, într-adevăr, cei mai inspiraţi.

l-rosol

Rosol i-a înşirat pe traseu pe Gilles Simon (favorit 2) – triplu câştigător la Bucureşti, Viktor Troicki (fav. 8 ) şi Andreas Seppi (fav. 3), în timp ce Garcia Lopez (87 ATP) a reuşit să-l trimită acasă în sferturi pe favoritul 1, Janko Tipsarevic, după ce făcuse acelaşi lucru şi cu Horacio Zeballos (fav. 7), iar apoi l-a eliminat în semifinală şi pe Florian Mayer (fav. 5), câştigător şi el la Bucureşti, acum doi ani.

“C’est monstrueux!”

Păcat că finala dintre cei doi n-a avut sare şi piper, Rosol trecând de spaniol ca trenul prin gară. „Express-ul” Rosol l-a executat pe matadorul lui Tipsarevic, ca într-un film pe care l-am mai văzut în semifinale, atunci când cehul îl terminase rapid şi pe francezul Simon, campion en-titre, cel care şi-a strigat disperarea, la un moment dat auzindu-se clar un „c’est monstrueux!”, tânguitor. În finală, acelaşi „monstruos” Rosol i-a îngăduit metronomului spaniol tot cinci game-uri minuscule în două seturi, după modelul patentat în semifinală. De altfel, în toată competiţia, Rosol a pierdut un singur set, la Seppi. În faţă a avut, totuşi, un Guillermo istovit, un convalescent post-operatoriu după o apendicită, un tip care muncise în fiecare tur câte trei seturi. Victoria repurtată în prezenţa celor care dau numele turneului, Ilie Năstase şi Ion Ţiriac, dar şi a Nadiei şi a lui Gică Hagi, l-au propulsat pe Rosol 13 locuri în ierarhia ATP, iar pe Garcia Lopez chiar 21!

La 28 de ani neîmpliniţi, Rosol se arată a fi un jucător în plină ascensiune, după ce anul trecut l-a eliminat pe Nadal, la Wimbledon. Cehul a reuşit să emoţioneze întreaga asistenţă la final, când, cu trofeul în mână, l-au năpădit lacrimile, gândindu-se la tatăl său, plecat la cele veşnice în urmă cu doar zece zile. Şi mai impresionat s-a arătat organizatorul Bogdan Enoiu, care i-a transmis lui Rosol că va face o excepţie în cazul lui şi că, astfel, va putea păstra acasă trofeul din România – primul din cariera sa de profesionist. Chiar dacă regula instituită de aceiaşi organizatori era ca doar jucătorii ce câştigă de trei ori trofeul de la Bucureşti să îl poată păstra ca pe un trofeu personal. Ceea ce s-a şi întâmplat, de altfel, anul trecut, cu francezul Gilles Simon. Acelaşi Enoiu a profitat de festivitatea de premiere, pentru a-i cere primarului Capitalei, dar şi guvernatorului BNR mărirea capacităţii arenei centrale de la 5.000 la 7.500 de locuri şi o arenă secundă de 2.000 de locuri. Aceasta pentru ca BRD Năstase Ţiriac Trophy să crească în avengură, de la categoria ATP 250 la ATP 500. Ceea ce ar însemna, desigur, premii mai consistente, deci jucători şi mai bine cotaţi. Acum, învingătorul la simplu a încasat un cec de 74.000 euro, finalistul 39.000 euro, iar câştigătorii la dublu 22.500 euro.

tecau-mirnyi

La o lungime de… cuţit

De fapt, satisfacţia românească a venit chiar la dublu, unde Horia Tecău a reuşit al doilea său titlu la Bucureşti, în faţa unei arene pline. Acum, cu bielorusul Max Mirnîi, după ce anul trecut făcuse pereche cu Robert Linstedt, suedezul cu care românul nostru a reuşit două finale consecutive la Wimbledon. Victoria lui Tecau a venit, însă, după o semifinală şi-o finală ambele pe muchie de… cuţit. Două-trei mingi scoase pe final din teaca duo-ului Tecău-Mirnîi au dat campionii la dublu. Un Tecău agil, chiar rafinat pe alocuri, completat de un Mirnîi ajuns la 35 de ani, dar entuziast, specialist şi el în jocul de dublu, ajutat şi acum de un serviciu-bombă. Semifinala şi finala s-au decis în Super-Tie Break, această găselniţă menită să scurteze meciurile la dublu. Partide care oricum sunt mai scurte, deoarece nici game-urile nu pot fi prelungite, mai nou. De-acum, avantajul şi egalitatea au dispărut din jocul la dublu în turneele ATP (nu şi în turneele de mare şlem), regula fiind ca după scorul 40-40 să se dispute o singură minge. Cine-o ia, câştigă game-ul. Aceste noi reglementări pun jocul în echipă, oricum mai alert, pe un „fast-forward” derutant uneori, mai ales pentru spectatorii obişnuţi să vadă doar jocuri la simplu.

victor-hanescu

„Come on Iancu” neinspirat

Câteva cuvinte despre favoritul nr. 1. În sferturi a fost susţinut frenetic de un puşti din tribună, care l-a încurajat non-stop, spre disperarea unor spectatori. „Come on Janko” Tipsarevic a primit din tribună şi îndemnuri de genul „hai, Iancule!”. Într-un spirit ludic, desigur, specific românesc… Totuşi, Janko-„Iancu” a luat decizii proaste în momente proaste, în timpul jocului cu Garcia Lopez, după cum singur a spus-o la conferinţa de presă de după meci. Astfel, a pierdut la mare luptă în faţa spaniolului-monument de cadenţă în tipicul jocului pe zgură, ce scotea cam tot ce arunca sârbul de dincolo de fileu. Şcoala spaniolă şi-a spus cuvântul, iar Garcia Lopez chiar a arătat la Bucureşti ca un jucător de top 30, acolo unde era în urmă cu doi ani.

Cât despre Hănescu, în meciul din sferturi cu neamţul Mayer, românul nostru a încercat câte ceva, în faţa unui public ce a suferit alături de el. A arătat că are o încheietură fină a mâinii, dar a vădit şi lacune de ordin psiho-tactic. Pe alocuri a dat senzaţia că a confundat zgura cu cimentul, jocul prinzându-l prea adesea nepregătit la fileu. Astfel, germanul a trecut de-al nostru în ritm de vals, cu mingi tăiate, scurte şi loburi.

Bahrami s-a jonglerit cu “bunicul” Ilie Nastase

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *