Euro 2012 a ajuns în faza eliminatorie. Cele două echipe mari favorite, pe care toată lumea le vede jucând finala – Spania şi Germania – şi-au câştigat grupele. Spania nu a strălucit, dar şi-a făcut treaba, chiar dacă fotbal frumos a jucat doar cu Irlanda. Germania a făcut 9 puncte din 9, cu trei victorii la limită, dar în faţa unor echipe grele: Olanda, Portugalia şi Danemarca. Acest binom – Spania/Germania – seamănă cu cvasi-infailibilul cuplu de azi din tenis: Djokovic/Nadal. Cei doi sunt întotdeauna cei de bătut şi cam toate finalele importante le joacă unul împotriva celuilalt. În continuare, analiza celor opt calificate, echipă cu echipă. Plus nişte pronosticuri şi o galerie foto.
Ultima Euro-finală, cea de pe stadionul Ernst Happel din Viena, s-a jucat tot între Spania şi Germania. Şi s-a decis prin golul marcat de Fernando Torres, în minutul 33. Poate că tot cele două ar fi jucat finala şi la Mondialul sud-african din 2010, dacă nu s-ar fi întâlnit în semifinală. Şi atunci, tot Spania a prevalat, tot cu 1-0, prin golul marcat de Puyol în minutul 73. Acum, spaniolii nu-l mai au pe Puyol. În schimb, Torres este. Faţă de acum doi ani, spaniolii l-au pierdut şi pe Villa. La nemţi, Mario Gomez era încă rezerva lui Klose. Azi, însă, rolurile s-au inversat şi cred că azi Germania arată şi mai bine.
Ne aşteptăm ca din sferturi, cele două nave amiral ale fotbalului european şi chiar mondial sunt atacate, mai cu tunuri, mai la baionetă, după posibilităţi de celelalte 6 calificate în faza eliminatorie. Le bag pe toate în aceeaşi oală: Portugalia, Italia, Franţa, Anglia, Grecia şi Cehia.
Să le luăm pe rând:
SUPER-FAVORIŢII
Spania pare o copie a Barcelonei, dar fără Messi. Şi, pe alocuri, dă rateuri, aşa cum a făcut şi Barca în sezonul proaspăt încheiat. Îi demolează pe cei slabi, precum Irlanda, dar joacă extrem de precaut cu cei mai tari. Exemple: meciurile cu Italia şi Croaţia. Au făcut un egal de salon cu Italia, iar pe croaţi i-au bătut, în condiţiile în care croaţilor li se puteau acorda două penalty-uri.
Unul în prima repriză (talpa lui Sergio Ramos la Mandzukic, nebăgată în seamă de arbitru) şi un altul pe final, când fundaşul Corluka a fost tras brutal de tricou în careu de Busquets. În mod curios, neamţul Stark nu a văzut, însă, nimic nici la a doua fază. La Roja e în stare să joace sublim, dar ades sfârşeşte prin a plictisi, prin acele pase repetate, al căror scop pare a fi doar ascunderea mingii de adversar – cum a fost cazul în meciul cu Croaţia. Să nu uităm nici de San Iker, care a scos extraordinar capul lui Mandzukic din a doua repriză. Chiar dacă n-a impresionat prea tare în grupe, Spania rămâne o pretendentă seriosă la trofeu. Această combinată Real-Barca e flămândă de un trofeu european, după ce au dat-o în bară în Liga Campionilor. Şi mă gândesc că s-ar putea să-şi fi conservat energiile pentru mai târziu.
La acest European, Germania îşi merită numele de Panzer. Nemţii prezintă una dintre cele mai tehnice echipe pe care le-au avut în istorie. În acelaşi timp, şi-au păstrat şi extrordinarele lor deprinderi atletice. Germanii sunt în stare să paseze ca spaniolii, dar par mai vii. Nemţii rup ritmul mai frecvent ca spaniolii, chiar dacă şi pe ei îi apucă din când în când boala pasei de dragul pasei. Desigur, fac asta şi pentru a-şi subordona adversarul, care se vede nevoit să alerge cu limba scoasă după minge. Iar pe căldurile din Ucraina şi Polonia, nu e tocmai simplu. Tehnicitatea nemţilor poate fi explicată şi prin numele prea puţin nemţeşti pe care le au în echipă: Ozil, Gomez, Khedira, Podolski… O echipă germană destul de internaţională, semn că băieţii Angelei Merkel au luat şi ei modelul francezilor. Sunt curios cum va putea fi păcălită această echipă a Germaniei, plină de calitate şi ştiinţă a jocului.
OUTSIDERII
În grupa morţii, Portugalia a demonstrat că se descurcă şi când Cristiano Ronaldo joacă prost. Iar când Ronaldo e în seară mare (cum a fost cu Olanda), portughezii fac ravagii. Problema portughezilor e că nu ştii la ce să te aştepţi de la ei. Şi aşa e greu să câştigi trofee.
Italia e echipa care a scos un 1-1 cu Spania fără să tremure. S-au calificat ajutaţi de spanioli şi de arbitrul meciului Italia – Croaţia, dar la fel de adevărat e că s-au ajutat şi singuri. Macaronarii au rămas o echipă solidă în blocul defensiv, cu atacanţi care ştiu s-o bage în aţe. De asemenea, italienii îmi par hotărâţi să demonstreze că fotbalul lor nu e chiar atât de putred. Singurul semn de întrebare e la mijlocul terenului. Acolo, peninsularii par Pirlo-dependenţi. Iar super-mijlocaşul lor a ajuns deja la 33 de ani…
În ciuda înfrângerii cu Suedia, meci în care au şi ratat mult, cocoşii galici arată altfel în era Blanc. E o echipă revigorată, capabilă să bată pe oricine. Pentru că au luat bătaie de la suedezi, francezii vor avea parte de un şoc în sferturi: meciul cu spaniolii. Iniesta&Co. sunt, desigur, favoriţi. Dar dacă trec de spanioli, francezii devin pretendenţi serioşi la titlu. Să nu uităm că Benzema, Ribery şi Nasri îmbracă, totuşi, tricoul albastru. Iar dacă nu sunt ei, apare acolo câte un Menez sau Cabaye…
Anglia e echipa contrelor şi a contrastelor. Nu joacă la posesie. Au un stil englezesc de tip nou. Un fel atletic de a aborda partida, fără a abuza, totuşi, de prea multe baloane înalte. Încearcă să şi construiască, dar se bazează mult pe fazele fixe şi pe execuţiile personale ale atacanţilor săi. Vezi golurile lui Rooney şi Lescott – venite în urma unor faze fixe, super-execuţiile lui Caroll şi Welbeck şi ciudatul gol al lui Walcott. Duelul cu Italia poate fi unul dramatic.
Grecii par o copie a echipei campioane din 2004, doar că originalul îmi părea, totuşi, mai bun. Karagounis a rămas emblema lor, dar are nişte ani în plus. În ciuda inimii mari pe care a demonstrat-o această echipă, cred că ajungând în sferturi şi-au depăşit deja potenţialul. Nu-i văd depăşindu-i pe nemţi. Repetarea acelui 1-0 cu ruşii mi se pare imposibil într-un meci cu Germania.
În fine, Cehia. O echipă plină de anonimi. În afară de Cech, Baros, Plasil şi parţial, Hubschmann, restul sunt nişte no-name în fotbalul european, proveniţi din campionatul cehesc. Sunt o echipă cu potenţial, iar faptul că s-au calificat după ce au încasat-o rău în primul meci de la ruşi spune ceva despre spiritul acestor jucători cehi. Joacă în sferturi cu Portugalia lui Ronaldo. Dacă-l prind pe Ronaldo într-o zi mai slabă, cehii au o şansă. Numai că la portughezi mai joacă şi Nani, Raul Meireles, Pepe, Fabio Coentrao…
Aşa cum se cuvine, mă fac de râs şi cu nişte pronosticuri:
Cehia – Portugalia 2
Germania – Grecia 1
Spania – Franţa x (posibile prelungiri şi 11 metri)
Anglia – Italia x (posibil prelungiri şi 11 metri)
Iată şi o superbă galerie de imagini. Foto: EPA. Courtesy: Inform Media.