Da, dom’le, mi-a placut discursul lui Ponta, de azi, din Parlament, la investitura Guvernului Ungureanu. Un discurs calm, bine gandit, echilibrat. Un discurs de adevarat lider al Opozitiei – om politic care nu exclude dialogul cu Puterea, mai ales cand ea e reprezentata de un premier ca Ungureanu – un absolvent de Oxford. Cum zic, un om care intinde o mana, dar desigur, una plina de conditionalitati. Asa cum ii sta bine Opozitiei. 15 conditii i-a pus Ponta lui Ungureanu, ca sa aiba ce discuta. 15 conditii de bun simt, in care eu, ca cetatean, m-am regasit. Chiar daca nu ma simt a fi un om de stanga.
Mi-a placut ca Ponta i-a cerut lui Ungureanu sa fie primul ministru al Guvernului Romaniei si nu primul ajutor al presedintelui tarii.
Mi-a placut ca i-a atras atentia ca trebuie schimbata sefia corupta a ANAF, adica sa-l zboare pe Blejnar.
Mi-a mai placut ca i-a cerut sa sprijine independenta reala a DNA si ANI.
Mi-a placut si ca i-a promis sprijinul in anihilarea baietilor destepti din energie si ca a fost de acord cu taxarea marilor averi.
Si mi-a placut ca a abordat tema depolitizarii si, mai ales, mi-a placut ca Victor Ponta nu a uitat de Rosia Montana.
Am ramas placut surprins cand Ponta i-a atras atentia lui Ungureanu asupra caracatitei Gold Corporation, care acapareaza mass-media si politicieni, laolalta, intr-un efort propagandistic de o dimensiune financiara nemaintalnita in Romania. Totul pentru a-i convinge pe romani cat de bune-s cianurile.
In fine, chiar daca Crin spune ca nu se potriveste „stilistic cu suflul nou al discursului lui Ponta”, eu il felicit pe liderul PSD. A facut destule gafe in trecut, pe care le-am evidentiat si eu, dar azi, in Parlament, Victor Ponta mi-a parut un lider al Opozitiei care refuza absurdul si, implicit, care intelege ca mai presus de interesele partinice sta interesul national. Iar interesul national il stiu cel mai bine romanii – e vorba chiar despre calitatea vietii noastre de zi cu zi.
Sa traim bine, domnule Basescu, asta e interesul national! Nu va sta un nod in gat cand auziti acest slogan, acum, la sapte ani dupa?