O seară memorabilă cu Scorpions la, în și prin Cluj Arena

scorpions

Am fost la Cluj sâmbătă, împreună cu iubita mea. Nu puteam rata prezența în Ardeal a legendarilor Scorpions, pe care-i rula până la obsesie MTV-ul anilor 90. ”Wind Of Change” era o melodie la mare modă în România acelor ani, așa că pot spune că Scorpionii și-au lăsat o oarecare urmă în rafinarea gusturilor mele muzicale.

Suta de lei pentru un bilet la ”golden circle”, adică chiar în fața scenei, nu mi s-a părut deloc exagerat. Dimpotrivă. Așa că nu am stat de două ori pe gânduri când am comandat două bilete pe myticket.ro. Mai ales că înțeleg că e ultimul turneu ai veteranilor rock.

Nu regret niciun leuț dat pe cele două bilete. Mă așteptam la o atmosferă de mare concert și așa a și fost. Noua arenă a Clujului s-a umplut ochi pentru acest eveniment cu adevărat de clasă. Cred că cei de la Consiliul Județean Cluj au ales bine când au ales un eveniment muzical pentru inaugurarea noului stadion, iar Scorpions au fost o alegere inspirată. ”Bătrâiorii” rockeri originari din Hanovra le-au demonstrat chiar și celor mai sceptici dintre spectatori că încă îi mai ține. Ca și cum rock-ul ar fi, în cazul lor, un soi de mers cu bicicleta. O dată ce l-ai învățat la perfecție, e chiar imposibil să ți-l scoată cineva din cap.

Scorpions și-au început concertul cu melodia ce dă titlul ultimului album – ”Sting In The Tail” – în traducere ”înțepat în coadă” :). Au continuat cu piese noi, intercalate de altele mai vechi (”Big City Nights”), iar pe final nu puteau să-și lase numerosul public cu buzele umflate. Mai ales că destui au venit să-și asculte melodiile tinereților. Scorpionii s-au conformat cuminți, simțind așteptările vulcanului meloman de pe Cluj Arena. Urmarea a fost firească: au băgat și ultracunoscutele ”Still Loving You”, ”Wind Of Change” sau ”Rock You Like A Hurricane”. Desigur, nu înainte de a se convinge de apetitul publicului pentru melodiile lor ”old school”. Îmi pare rău că nu au cântat-o și pe asta, una dintre favoritele mele…

Finalul a fost un flux continuu de recunoștință, în ambele direcții. Scorpionii au fost vizibil impresionați de afecțiunea publicului, căruia a ținut să-i adrese câteva cuvinte și în română, cum ar fi ”ce mai faci?”, iar fanii le-au transmis legendarilor Scorpions toată aprecierea lor pentru aportul adus la istoria rock-ului mondial, prin aplauze, scandări și iar aplauze. Faptul că solistul Klaus Meine s-a plimbat tot concertul pe scenă cu drapelurile tricolore capturate din public e, cred eu, un indiciu relevant…

CLUJ ARENA, OZN-UL CIUDAT

Despre Cluj Arena ce să vă mai zic? 45 de milioane de euro – bani publici locali și guvernamentali bine investiți în această arenă. O arenă cu un design interesant. Au spus-o și alții, o confirm și eu: da, într-adevăr, aduce cu un soi de OZN. Învelită cu branhii de rechin (tribunele mari) sau cu jaluzele ce par a fi o pânză deosebită (peluzele). Un efect de o luminozitate benignă. Simțul practic se reflectă în gris-ul de diferite nuanțe ce apare peste tot la Cluj Arena, de la ergonomicele scaune din tribune până la dalele ce înconjoară arena. Cu o simetrie a tribunelor în diagonală, care poate părea ciudată, dar e cu atât mai originală. Am înțeles că apropierea Someșului și obligativitatea păstrării axei terenului de joc pe relația nord-sud a condus la o simetrie a tribunelor în diagonală. Adică altfel decât în mod uzual. Astfel, cele două impunătoare tribune ale Cluj Arena par frânte într-un mod oarecum brutal la îmbinarea lor cu peluzele. Însă, per total, o realizare excepțională, gândită și realizată 100% românește, din ce se laudă autoritățile clujene. Într-adevăr, un loc civilizat, spectaculos, dar nu luxos, ci mai degrabă util, în care, așa cum am spus mai sus, domină simțul practic și, foarte important, realizat fără sume umflate.

După concert am ținut să mă așez pe un scaun din ultimul rând al Cluj Arena. Adică la cucurigu. Am rămas surprins – tribuna era mult mai abruptă decât mă așteptam și, deși mă aflam într-un stadion cu circa 30.000 de locuri, aveam senzația că eram într-unul mult mai mare. Credeți-mă, știu ce zic. Am fost și pe altele, mult mai mari, precum Allianz Arena din Munchen sau Camp Nou, din Barcelona… Nu le recomand suporterilor Șepcilor Roșii cu bilete pe ultimele rânduri ale tribunei să vină la Cluj Arena braț la braț cu zeul Bacchus. Nu de alta, dar s-ar putea alege cu vârtejuri și numai Dumnezeu mai știe ce alte consecințe (neplăcute pentru vecinii din rândurile de mai jos)! 🙂

În loc de Post Scriptum:

În ultimii doi ani am fost la patru evenimente muzicale de amploare: Scorpions, Iron Maiden (Cluj-Napoca), AC/DC (București) și Eros Ramazzotti (Budapesta). Am constatat, cu bucurie, că toți acești artiști își merită cu prisosință un loc în Hall Of Fame-ul muzicii, indiferent de notele și formele prin care aceasta se propagă.

Lor li se adaugă un concert Metallica din 1999, care a lăsat urme adânci în adolescentul din mine. Un alt spectacol ce m-a impresionat a fost ”Opera y Flamenco”, un cocktail exploziv de pasiune transpusă într-un mod fericit, îmbibat de talent, pe ritmurile muzicii esențial latine și pus în scenă în spectaculosul Palau de la Musica Catalana, în 2010.

M-am convins pe propria piele că o experiență culturală și, cu atât mai mult, o experiență muzicală de calitate, ne îmbogățește sufletele. Pentru că știu că bogăția e un deziderat nativ al nostru, al tuturor, vă sugerez să nu vă pedepsiți sufletele!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *