Mă bântuie un gând demonic: dispariția, destructurarea. Adică neantul. Sau, mai exact, perspectiva distrugerii. O distrugere prea puțin samavolnică. O distrugere voluntară prin inconștiență. O auto–distrugere nepremeditată, inconștientă dar parcă atât de bine orchestrată. Și nu orchestrată neapărat din exteriorul ființei vizate. Există un CEVA, un sâmbure otrăvit, o sămânță rea, un vierme infailibil. În fine, un virus parcă fără de antidot, pentru că nu pare creat în laboratoarele demiurgice ale plămăditorilor de viruși, cu „antimateria” lor – antivirușii. Mă refer la laboratorul primordial, cel al frământărilor, al prefacerilor.
E laboratorul antropologic, același laborator care-și schimbă uneltele dar niciodată efectele. E acel ceva care nu MĂ distruge, dar care NE distruge, prelucrând la nesfârșit sâmburele ignoranței, cel care anihilează, neutralizează la infinit conștiința interesului colectiv pe aceste plaiuri.
ce E? CINE e? Unde căutăm vinovăția? Și, în definitiv, la CINE se referă acel NE? Cu cine mă identific „eu” atunci când mă oglindesc în „noi”? Are legătură cu stema de pe pașaport? Sau are doar o legătură cu numele de familie? Ori, pur și simplu, doar cu adresa domiciului sau, mai grav, exclusiv cu adresa partidului și/sau a firmei? Cu care „noi” vă identificați? Sau poate vă întrebați, simplu și îngust: „care NOI, dom’le? Care noi?”.
Dacă din ce în ce mai puțini dintre „noi” (ce aiureală, da?) vor avea imboldul de a răspunde cu „da” la întrebarea cu stema pașaportului, tare mă tem că manualele de istorie vor fi fost scrise în van. Și, ca să fiu și mai explicit, tare mă tem că blestemul istoriei ne va ajunge din urmă, din nou. Da. Din noi, din nou… Din nou sub vremi, din nou șerbi, iobagi. SCLAVI în propria țară.
PS: Deunăzi, un om cu experiență de viață, hâtru și totuși amar în ton, mi-a transmis, părintește, că, din punctul său de vedere azi, România nu e locuită de un popor ci, mai degrabă de o populație. Mi-a pus în vedere că dacă „noi”, generația tânără, nu punem piciorul în prag în următorii câțiva ani, „se duce dracului țara asta”…
Fără alte comentarii.