‘uie Lucescu sau Hai România?

Razvan Lucescu Luxurynationala_RomanieiDin start îmi cer scuze în fața acelora care m-ar putea acuza că sunt laș și nu sunt în stare să scriu cuvântul „muie”. În care dintre cele două reacții vă recunoașteți după filmul horror livrat de Pro TV sâmbătă seara? Mă refer, desigur, la cel în care 11 pitici roșii au fost maltratați de niște moștri echipați, atipic, în alb! Cred că primul îndemn ne vine cel mai repede la gură. Și nu sunt de condamnat cei ce îl afurisesc pe Răzvan Lucescu. Au dreptate, chiar dacă într-un fel grobian. Există însă și a doua categorie? Hai să facem un exercițiu de sinceritate: câți dintre noi au putut trece peste incompetența evidentă a selecționerului pentru ca în secunda doi să revenim la statutul de suporter, suporter veșnic, indiferent de condiții, cel care se supune principiului „suporterul suportă totul”?

Cum e mai normal să fii? Să-i trimiți la origini pe cei care-și bat joc de afectele tale sau să înghiți în sec, până la următorul meci, sperând, la fel ca și Sisif, că data viitoare o fi mai bine? Grea întrebare. Și mai greu e răspunsul…

Din păcate pentru noi și pentru Răzvan, acum nu mai există o dată viitoare. Am tot sperat de-un an jumate încoace că fiul marelui Mircea Lucescu ne va aduce la liman. Am nădăjduit cu toții că Răzvan nu e doar fiul lui Mircea. Am crezut, poate, că tânărul Răzvan, în vârstă de doar 42 de ani, va reuși să imprime naționalei ceea ce n-a reușit Pițurcă: curaj, plăcerea de a pasa nu la alibi, ci în regim de viteză, măcar o frântură din celebra tiki-taka zămislită pe malurile catalane ale Mediteranei.

FlorescuCa într-o batjocură a Destinului, am scăpat de Dracu‘ și am dat de Tac-su. Nu numai că nu a reușit să ne bucure ochiul, dar naționala lui Răzvan arată grotesc. Astă-seară, în meciul cu Bosnia, o națiune întreagă a văzut cum arată Iadul. E Iadul unei naționale care, nefiind o mare putere fotbalistică a lumii, a reușit, totuși, să-și facă un nume respectabil în zecile de ani în care a frământat sub crampoane terenuri mai mult sau mai puțin celebre din toate colțurile lumii. Decenii în care în tricoul galben au asudat un Dobrin, un Dumitrache, un Dinu, un Hagi, un Gică Popescu…

Nu are rost să-l mai întrebăm pe Răzvan ce zâne l-au încredințat că Florescu va fi magul de la centrul terenului. Sau ce alchimii numai de el știute l-au determinat să creadă că bălaiul Deac, veritabil băiat cu apa pentru și mai bălaii băieți de la Schalke 04, va reuși să-și depășească condiția cu de-ale Dzeko și compania. Ori ce poțiuni magice l-ar fi putut transforma pe specialistul în plonjoane Ropotan într-un Xavi de România, inspirat fiind de legenda biblică a fiului rătăcitor.

Gabi Mureșan, eventual Zicu, poate Bogdan Stancu. Trei nume ce ne-au rămas în gând. Cum ar fi fost cu ei în teren? Nu știm, pentru că maestrul păpușar Răzvan ne-a interzis visarea colectivă, insistând să păpușească doar păpușile dragi lui. Între timp, preocupat fiind să-și dădăcească păpușile cârpite, ne-a lămurit cum arată stupefiantul său spectacol, clocit luni întregi,  cu Florescu, Deac și Alexa în rolurile principale: UN COȘMAR ce parcă nu se mai termină, de parcă ar ști că la final aplauzele nu mai vin!

(DAŢI CLICK PE FOTOGRAFII PENTRU IMAGINI CLARE ŞI SLIDESHOW)

Dle regizor Răzvan, nu crezi că e cazul să renunți definitiv la treningul tricolor, pe care-l împuți iremediabil pentru a te dedica întru totul coperților revistelor glossy, gen Luxury? Așa, ca un dandyboy ce insiști să ne demonstrezi că ești.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *