România, ca o mamă ce te irită…

Discuții pe Facebook. Cu doi amici. Unul plecat, altul pe plecate. Cum unde? Pe afară, ușor, doar suntem în UE. „Bună seara, tinere”, îmi zice primul. „Bună seara, bătrâne. Ce faci?”, îl întreb. „Uite tocmai vin de la o petrecere. Am vazut o casă superbă,  de vreo 800.000 de lire. Făcută dintr-un vechi hambar. Cum vezi la Discovery. Ceva superb, am cântat și am dansat”, îmi spune entuziasmat amicul emigrat în Anglia.

E deja simptomatic pentru țara asta. Simptome pentru o boală lungă și grea. Și-a lăsat nevasta și copilul abia ieșit din scutece pentru a căuta ceva pe măsura sa, după ce s-a lămurit că Guvernul Boc îl transformă într-un muritor de foame. Se va întoarce, desigur, doar își iubește familia.

Dincolo de aspectele ce țin de dorul românesc, acum pare fericit, bucuros că a găsit o lume în care să cadreze. O lume pe gustul lui. Adică o lume normală, în care și cei inteligenți și cinstiți să poată fi recompensați la justa lor valoare.

Al doilea amic e un tânăr de 26 de ani. E încă în România, dar nu pentru mult timp. Pleacă și el. Ibiza îl așteaptă. S-a săturat să joace fotbal pe bani mărunți, sfredelind tăpșanele diviziilor inferioare de pe la noi. O fi el fotbalist, dar nu e prost deloc. Englezii l-au reperat deja și l-au angajat la un hotel de 5 stele din zglobia insulă spaniolă, pentru a atrage turiștii și mai ales turistele în diverse activități. Bine-nțeles, vorbim de activități profitabile îndeosebi pentru hotelul împricinat.

S-a săturat de lipsa lui de noroc în viață. Noroc pe care îl tot invocă ex-ministrul Vasile Blaga, ca un talisman verbal bun în orice context al dialogului. Norocul ți-l faci și tu, dar nu în țara asta, s-a lămurit amicul nr. 2. De aia, pleacă. Știe că dacă te întorci mai burdușit de lovele, poate că vei fi mai norocos și prin România. Nu de alta, dar țara asta e ca o mamă care te iubește, dar care ajunge să te irite cu prezența ei și astfel reușește să-ți dăuneze grav sănătății. Dar, poate, atunci când ai bani deja poți avea mai mult noroc în viață, vorba lui Blaga, și poate altfel tratezi cu ea, cu țara. Dar și cu viața

Poate, (sunt) prea mulți „poate”…  . . .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *