Ca de obicei, noi, românii avem tendinţa să fim mai catolici decât Papa când vine vorba despre bau-baul UE. Ca un revers al medaliei, dacă nu există vreun bau-bau, suntem înclinaţi să fim delăsători. Cei ce nu se recunosc, să mă scuze… Nu am pretenţia că enunţ adevăruri universal valabile. Sunt doar un tip ce-şi riscă subiectivismul în spaţiul public. Avem un nou caz curios în Oradea: Grădina Zoologică, închisă pentru că animalele sunt ţinute în spaţii necorespunzătoare.
Voi lăsa la o parte de ce am ajuns cu Grădina în paragină deşi ministerul promisese finanţare acum câţiva ani, înţelegere semnată şi parafată cu Primăria. Sau de ce, onor Primăria, nu s-a sinchisit să arunce vreun „os” şi către destinaţia de care sunt fascinaţi atâţia copii.
Nu demult, Dăescu Ovidiu, şeful Protecţiei Mediului pe Bihor le punea în vedere proprietarilor Zoo, adică Primăria Oradea, că se cade să interzică accesul publicului în Grădină, câtă vreme nu e finalizată modernizarea. Dom’le, UE nu permite, animalele suferă! Mi-l şi imaginez pe Barroso, mahărul european, scoţându-i din Zoo mâine-poimâine cu măturoiul pe copii şi pe părinţii acestora şi aruncând anatema peste Oradea, că i-a lăsat pe vizitatori să vadă urşi şi lei într-un spaţiu neadecvat. Trag concluzia că şi şeful RAPAS, Liviu Andrica, a avut coşmaruri cu bau-baul Barroso. Altfel nu-mi explic graba cu care omul lui Bolojan a pus mâna pe lacătul de la Zoo.Până la urmă e o chestiune de bun-simţ. Ce putem înţelege noi, orădenii, din închiderea precipitată a Grădinii Zoologice? Că, o dată ce au interzis Grădina publicului, animalele o vor duce instantaneu mai bine, trezindu–se peste noapte cu condiţii demne de Animal Planet TV? Sau că vizitatorii aveau năravul de a stresa bietele animale sălbatice, aşa că se cerea evitarea oricărui contact om-faună?